Se spune că, demult, într-un sat ascuns între dealuri, trăia o femeie simplă, cu mâinile aspre de muncă și cu ochii mereu luminoși. Nu avea haine scumpe, nici podoabe, dar avea ceva ce nimeni nu putea cumpăra: o inimă care bătea pentru alții.
În fiecare dimineață se trezea înaintea soarelui. Aprindea focul, pregătea pâinea, își mângâia copiii pe frunte și le șoptea:
— Să fiți buni, și lumea va fi mai bună cu voi.
Într-un an, iarna a fost grea. Satul era obosit, oamenii triști, iar primăvara întârzia. Copiii au întrebat-o:
— Mamă, când vine primăvara?
Ea a zâmbit și a spus:
— Primăvara vine acolo unde este iubire.
Într-o noapte, când toți dormeau, femeia s-a rugat în tăcere:
— Doamne, dacă pot face ceva pentru bucuria lor, ia din puterea mea și dă-le lumină.
Legenda spune că în dimineața de 8 martie, din pașii ei au răsărit primele flori. Ghiocei albi, semn de speranță. Lalele roșii, semn de iubire. Narcise galbene, semn de lumină.
Oamenii au înțeles atunci că mama este primăvara casei.
Ea aduce căldură când este frig.
Ea aduce pace când este furtună.
Ea aduce speranță când totul pare pierdut.
De atunci, în fiecare an, pe 8 martie, copiii oferă flori mamelor lor. Nu pentru că florile ar fi suficiente, ci pentru că sunt semnul că iubirea primită s-a întors înapoi.
Și se mai spune că acolo unde o mamă este iubită și respectată, primăvara nu întârzie niciodată.
Tu ce floare îi dăruiești mamei tale anul acesta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu