Crisda Rodríguez a scris:

Înainte de a muri la 40 de ani de cancer la stomac, designer şi autor de renume mondial , Crisda Rodríguez a scris:

1. Am avut cea mai scumpă maşină din lume în
garaj, dar acum trebuie să folosesc un scaun cu
rotile.

2. In casa mea sunt tot felul de haine de firmă,
încălţăminte şi obiecte de valoare, dar acum corpul meu este învelit într-o cârpă mică oferită de spital.

 
3. am o mulţime de bani în bancă, dar acum nu pot
profita de ei.

 
4. Casa mea era ca un castel, dar acum dorm pe
două paturi de spital.

5. De la un hotel de cinci stele până acum îmi
petrec timpul în spital, mutându-mă de la o clinică
la alta

 
6. Am semnat pentru sute de oameni, dar de data asta fişele medicale sunt semnătura mea.

 
7. Am fost la şapte frizerii să mă tund, dar acum nu mai am niciun fir de păr în cap

.
8. Cu un avion privat pot zbura oriunde, dar acum am nevoie de doi asistenți pentru a ajunge la poarta spitalului.

9. Deşi sunt multe alimente, acum dieta mea este de două tablete pe zi şi câteva picături de apă sărată seara.

10. Această casă, această maşină, acest avion,

această mobilă, această bancă, faima si gloria, nimic din astea nu îmi este de folos. Nimic nu mă relaxează. "Nu există nimic real în afară de moarte."

La sfârşitul zilei cel mai important lucru este sănătatea.

Bucură-te de cât de puțin sau mult ai cât ești
sănătos, să mănânci o farfurie de mâncare, un loc unde să dormi înseamnă să ai de toate.
NU PIERZI NIMIC.

Vincent Giocoliere

... SE AUDE VUIETUL NEPĂSĂRII ...

 

   La înfiinţarea UNESCO, România era reprezentată prin 3 personalităţi marcante: Dimitrie Cantemir, Constantin Negruzzi şi Nicolae Iorga!

După asasinarea sa mişelească, din 27 noiembrie 1940, pe biroul său de lucru a fost găsită poezia premoniţială: „BRAD BĂTRÂN", scrisă cu o zi înainte.

   Scrisoarea - Testament de mai jos conţine cea mai expresivă preţuire, „FĂRÂMĂ DIN SUFLET", a lui Nicolae Iorga pentru  România şi tot Neamul românesc.

   Scrisoarea Testament pentru viitoarele generații

   "Dragii mei români,

Când aceste rânduri vor fi citite, eu nu voi mai fi. Dar cuvintele mele vor rămâne, așa cum rămâne lumina unei stele moarte, călăuzind pașii celor ce vin. Am iubit acest pământ, am scris și am luptat pentru ca voi, cei de azi și de mâine, să știți cine sunteți. România nu este doar brazda pe care o calci sau râul ce-ți adapă setea. România este limba pe care o vorbești, cântecul ce-ți tresare sufletul, amintirea celor ce au visat pentru voi înainte de a vă naște. Ea este jertfa lui Mihai la Călugăreni, lacrima lui Horea în lanțuri, sabia lui Ștefan în apărarea hotarelor. Dar mai presus de toate, România este ceea ce fiecare dintre voi alege să fie. V-am privit, popor al meu, în ochii copiilor voștri și am văzut în ei viitorul. Sunt cartea nescrisă pe care doar voi o puteți umple cu înțelepciune sau ignoranță, cu muncă sau nepăsare, cu demnitate sau uitare. Vă rog, în numele celor care s-au stins pentru această țară, să nu-i lăsați fără rădăcini. Păziți-vă graiul, căci în el stă sufletul nostru. Când dispare limba, dispare și neamul. Citiți, învățați, cunoașteți-vă trecutul. Clădiți viitorul cu mintea, nu doar cu mâinile. Cinstea, munca și iubirea de țară să vă fie scut și armă. Vor veni vremuri de încercare, cum au venit mereu. Vor fi momente când România va părea rătăcită printre furtuni. Să nu vă lăsați amăgiți de strălucirea mincinoasă a altor pământuri. Țineți aproape, țineți-vă frățește, fiindcă, nimeni nu ne va ridica, dacă noi nu ne ridicăm singuri.

   Dacă simțiți că nu mai este nădejde, priviți spre munții noștri. Ei nu s-au plecat în fața vijeliilor. Așa trebuie să fie și sufletul românesc: de neîndoit, de neînfrânt.

   Vă las această scrisoare ca pe o fărâmă din sufletul meu. Să o citiți când drumurile se vor tulbura, când GLASUL TRECUTULUI VA FI ACOPERIT DE VUIETUL NEPĂSĂRII. Și să nu uitați: o țară nu trăiește doar prin hotarele ei, ci prin inima celor ce o iubesc".

   Al vostru, Nicolae Iorga.

   S-o citim, dară, s-o memorăm şi s-o păstrăm intactă în sufletul nostru de români!

   Drumurile s-au tulburat, se aude vuietul nepăsării; a venit vremea citirii scrisorii lui Nicolae Iorga!

Trezește-te popor roman…

-Doamne, ce crudă adormire-i pe pământ !
Vorbim în șoaptă și urlăm doar murmur,
Azi libertatea noastră-i în mormânt,
-Doamne, e timpul oare să mă bucur ?
.
Că nu avem curajul nici să ridicăm privirea
La cei ce fură și se-ndestuleaza,
Si confundăm virtutea cu smerirea
Când sufletul ni-i rastigit și sângerează.

 
Doar codrii țipă-a jale după brazii lor,
Si-n țara asta adormită parcă nimeni nu-i aude,
Suntem vânduți cu toți ,pe rând, străinilor
De mincinoși, de hoți, de farisei și Iude.

 
Nu ne mai păsa că ne pleacă frații, .
Lăsând părinții și copiii singuri,
Si vin potop la granițe refugiații
Precum un val învolburat ce trece peste diguri.

 
Iar coloniștii noștrii chefuiesc și jubileza ,
Că s-au ascuns sub mantii musulmane,
Mimează că se luptă dar îi înarmează,
Manadu-i ca pe oi , să rupă bătrânele hotare.

 
Dormim, dormim, dormim, adâncă noapte
Nu ne trezește nici zgomotul de arme,
Ne cotropesc străinii, ni-s visele deșarte
-Prea sfinte Doamne, fă ceva, așa nu se mai poate !

 
autor...Dorin Dumitriu.

sursa foto net

După ce luna va fi roșie, totul va începe.

 

După ce luna va fi roșie, totul va începe. Toată lumea o va vedea vizibilă la orizont. În timp ce soarele va conduce ziua, luna va arde purpuriu ca o flacără.

Criza economică și războiul din Siria sunt semne printre multe altele. În fiecare an, lucrurile se vor înrăutăți.

America încearcă să încolțească Rusia, dar va suferi mult în cele din urmă. America va deveni părtinitoare. Cât despre Grecia, dacă oamenii nu se pocăiesc, vor plăti mult.

Atunci cei de la putere trebuie să fie pregătiți, căci este scris că cei fără de Dumnezeu vor invada insulele, sângele nevinovat va fi vărsat.

Se apropie vremea când turcii vor cuceri trei insule: Lesvos, Chios și Rodos. Vor folosi tactici de diversiune, prefăcându-se că vizează insule mai mici, pentru a deruta armata greacă, în timp ce țintesc spre aceste trei.

Totuși, ocupația lor va fi scurtă, doar trei luni. Sângele va fi vărsat de ambele părți. Dar Turcia însăși se va dezmembra în cele din urmă.

Într-o viziune, Sfântul Arsenie al Capadociei i-a apărut Starețului în timpul rugăciunii și a dezvăluit evenimente apocaliptice, inclusiv mesajul înfiorător:

„Războiul este aproape, zice Domnul, între două state vecine iar, în timp, și în Grecia.”

Starețul Vasile Kavsokalivitul (1922-2015)

BALADA FIRULUI DE PRAF

POEZIE DE CARE SPER SĂ NU SE ALEAGĂ ...PRAFUL.
______________________________________________

Variantă nouă

Un Fir de Praf dormea pe o lentilă
A unor ochelari! L-am luat în „dește”.
Simțeam în mine dragoste, nu milă!
Pe el nici măcar cârpa nu-l iubește!

Îl scutură pe geam, cu mâna noastră!
Mare noroc pe el că știe zborul
Pe drumul dintre luturi și fereastră!
Știți voi pe cineva să-i ducă dorul?

În altă zi stătea pe un fotoliu!
Odihna niciodată nu e viciu.
„Nu vezi că e în negru? Poartă doliu...”,
I-a zis răstit femeia de serciciu!

Veni un vânt și-l luă la subsuoară.
A trebuit să-l mute-n altă parte.
L-ar fi-nvățat cântatul la vioară,
Dar ce să vezi? Bietul nu știe carte!

Ajuns pe pălăria mea brunetă,
Firul de Praf s-a așezat în taină!
Până să îl invit la o șuetă,
Zbură pe un fular, apoi, pe haină!

Nimeni nu se întreabă de ce tace
Un Fir de Praf dormind pe o maramă!
Cine e el? De unde vine-ncoace?
Nu tot dintre pământuri se destramă?

Unii îl folosesc pentru blesteme,
I-auzi spunând „ să se aleagă praful”,
Iar bietul Fir de Praf nu are vreme
S-adune-n jurul său întreg taraful!

Firul de Praf - o viață tare tristă
Și scurtă ca iubirile de ceară,
Căci oamenii își cumpără batistă
Pentru a fi curați... pe dinafară!

Constantin Mosor, 21 septembrie 2021, București.

La un an după tragedia din 11 septembrie 2001...

La un an după tragedia din 11 septembrie 2001, într-un ziar american a apărut o notiță simplă, dar care a rămas întipărită în inimile celor care au citit-o.
Nu vorbea despre eroi sau despre durerea pierderii, ci despre micile întâmplări aparent banale care au făcut diferența dintre viață și moarte în acea zi.

Un director de companie a scăpat pentru că era rândul lui să își ducă copilul la grădiniță.
Un alt bărbat a trăit pentru că trebuia să aducă gogoși la birou.
O femeie a întârziat pentru că nu i-a sunat alarma.
Altcineva a rămas blocat în trafic.
Cineva a pierdut autobuzul.
O altă persoană și-a pătat bluza cu cafea și a trebuit să se întoarcă să se schimbe.
Unul nu și-a putut porni mașina.
Altul s-a întors să răspundă la un apel.
Cineva și-a așteptat copilul care se pregătea prea încet.
Iar altcineva pur și simplu nu a găsit un taxi.

Dar cea mai emoționantă poveste era a unui om care și-a cumpărat în acea dimineață o pereche de pantofi noi. L-au ros, așa că s-a oprit la farmacie să cumpere un plasture. Tocmai acest detaliu aparent mărunt i-a salvat viața.

De atunci, cel care a scris nota spunea:
„De fiecare dată când mă enervez că am întârziat, că am pierdut autobuzul, că nu găsesc cheile, că am fost oprit de toate semafoarele roșii, mă opresc și mă gândesc: poate exact acolo trebuie să fiu. Poate această întârziere este felul tainic prin care Dumnezeu mă protejează de ceva ce nu voi ști niciodată.”

__________________

Așa că, data viitoare când ziua ta începe prost, când totul merge pe dos și simți că timpul nu e de partea ta… respiră adânc și gândește-te:
Poate nu e o întâmplare.
Poate e o binecuvântare ascunsă.

Naivitatea e mortală uneori !

                


Haideți să vă spun o fabulă....

O să vă placă fabula... dar n-o să vă placă deloc morala.

Cică leulului i se face foame și pleacă la vânâtoare. Spre nenorocul ei, vulpea nimerește în ghearele leului.

- Leule, te rog, nu mă mânca! Sunt slabă și plină de oase... nu am mâncat de câteva zile încoace. Dacă îmi dau drumul, promit să îți aduc ceva mare și zdravăn de mâncare.
Se uită leul cu dispreț la ea, se gândește că e o pradă nedemnă pentru un rege... și îi dă drumul. Vulpea pleacă fericită. Pe drum se întâlnește cu măgarul.
- Vai, ce bine câ te-am întâlnit măgarule! spune ea cu glas vesel. Leul m-a trimis să te caut și a zis să mergi imediat la el. Nu se simte prea bine și vrea să te numească regele pădurii, în locul lui, șoptește ea confidențial.

- Pe mine? întreabă măgarul neîncrezător.

- Da, chiar pe tine!

Se duce măgarul, fericit, la leu. Leul, cum îl vede, sare pe el. Se zbate măgarul disperat și reușește să fugă... dar nu înainte ca leul să-i mănânce urechile.

- M-ai minți! îi spune el enervat vulpii. Nu a vrut să mă facă rege, ci a vrut să mă mănânce. Uite, mi-a mâncat deja urechile!

- Nicidecum, îi spune vulpea cu glas împăciuitor. A vrut doar să-ți dea urechile jos, ca să poată să-ți pună coroana pe cap. Mai bine du-te înapoi la el.

Se duce măgarul din nou la leu. Leul îl atacă încă odată... și, de data aceasta, îi mănâncă măgarului coada.

- M-ai păcălit! urlă măgarul furios la vulpe. Acum, mi-a mâncat coada!

- Nu înțelegi... îi răspunde vulpea liniștitor. Ți-a mâncat coada ca să poți sta pe tron. De acum înainte, ești pregătit să fii rege! Du-te înapoi ș vei fi încoronat!

Măgarul se reîntoarce... iar leul îl ucide.

- Ai făcut o treabă bună, îi spune leul mulțumit vulpii. Acum, măcelărește-l pe măgar și adu-mi imediat creierul și ficatul.

Vulpea măcelărește corpul nefericitului măgar... mănâncă ea creierul... și îi duce leului doar ficatul.
- Unde este creierul? întreabă leul uimit. Asta este partea care îmi place cel mai mult.

- Măgarul nu a avut creier deloc, se linge vulpea pe mustăți. Altfel cum crezi că s-ar fi întors mereu la tine, după ce ai încercat de mai multe ori să-l ucizi?

Morala:

Vedeți voi... de 35 de ani încoace, poporul se duce la vot. Mereu și mereu... sperând, de fiecare dată, că va fi bine. Și măgarul, din fabula de mai sus, a sperat mereu că va fi bine... Păcălit de vorbele meșteșugite ale politicienilor, exact precum măgarul se lăsa amăgit de vorbele vulpii, poporul votează... din nou și din nou. Și, de fiecare dată, iese din ce în ce mai ciopâțit! Niciodată nu învață lecția... Până când, într-o bună zi, va fi ucis... ca și măgarul... 

Pentru că îi lipsește creierul!

V-am avertizat că n-o să vă placă morala...

Teodor Ciurariu

VINE O VREME

                    




“Vine o vreme când se termină tot. Pleci într-o unică clipă, fără telefon, fără mașină, fără dulapul tău plin de haine, fără bijuterii, fără casă, fără o scrisoare de rămas bun și fără contul ăsta al tău de facebook. Pleci fără imagini, fără cuvinte, fără planuri, fără gânduri, fără like-uri, pleci fără nimic. Pleci singur și probabil fără să știi că ai plecat sau că ai fost… sau cine ai fost. Mai devreme sau mai târziu toți primim un block de la viață.

De amintirile tale grozave te poți bucura doar în viața asta. Construiește ceva și rămâi în amintirile altora. Lasă un semn că ai fost. Permite să rămână din tine un colțișor de poveste. Bucură-te tare de oameni și de clipă, zâmbește ochilor care nu știu să zâmbească și ține cu bucurie de mână pe cineva chiar străin ție dar care de o mână care să îl țină o clipă are nevoie… pentru că adesea strânsoarea caldă a mâinii cuiva venită pe neașteptate e unicul detaliu ce nu se poate uita pentru o viață întreagă. Pentru că adesea doar clipa din strânsoarea caldă a mâinii cuiva, venită pe neașteptate, salvează și se transformă în veșnicie.”

Aurelia Osmanaj

CE IUTE TRECE TIMPUL
Autor Nicu Fasolă

Ce iute trece timpul împins ca de-o furtună
Se scurg a noastre zile,ca apele-n zavoaie,
Și toate-n juru-ti parcă ar vrea mereu să-ți spună,
Ești trecator în viață,ca picurul de ploaie!

Al tău nu e nimica din câte-ți pui deoparte
Deșertăciuni sunt toate,și vor pieri cu tine,
Și vine-o zi când moartea de ele te desparte
Apoi e Judecata, de vrei s-au nu, ea vine!

De ce nu vrei creștine să te opresti o clipă
Din multa-ți alergare așteaptă și te-ntreabă,
Și uită-te în urmă să vezi câtă risipă
E-n viața ta trăită în zbucium și în grabă!

Deci cât mai este ASTĂZI, căieste-te și plânge
Și lasă-ți tot trecutul, în urma ta-n uitare,
Aleargă până-i ziuă, de Crucea Lui te strânge
Să poți primi-n tăcere o veșnică iertare!...Amin.

https://youtu.be/Ed_sz4-5IiQ?si=D9yV3XfDZ3e470hT

Cât mai încet posibil

Motto:"Cât de lent este posibil?

 
O experiență prezentă între nimic-auzit-înainte și nimic-văzut-înainte.
Cu ochii deschiși și cu mintea golită, poți avea o experiență unică într-o mie de ani."
John Cage (1912-1992) - filozof, artist vizual și poet
O asemenea melodie,
Pentru tine este și o să fie.
Ești
Și trăiești.
Ești o melodie cu spații de, ... sunete.
Ești o melodie chiar și,... cu tunete.
O melodie de auzit,
O melodie și o viață de trăit.
O melodie, o prezență, între trecutul trăit
Și simțit
Și viitorul
Dorit.
Între celelalte miliarde,
Viața ta este un amestec ce arde,
Între sunete și liniște,
Între mișcare și oprire,
Între creștere și revenire
La ceea ce ai fost
Cândva, în trecutu-ți cu rost.
Spre final,
Crezi că totul se va întâmpla banal?
Cu cât mai încet,
Cu cât mai discret,
Te vei călătorii într-o zi,
Într-o clipă din ceasul de noapte sau zi.
Ești un amestec de sunete
Și liniște.
Ești o unduire între un început ce trebuia să fie
Și viitorul ce nimeni nu-l știe.
Nimeni acum,
Aici,... pe al nostru drum.
Phy
Berlin, 06.09.2024, ora 5,56÷6,05

IUBESC CREDINTA CRESTIN - ORTODOXĂ , DIN 1000 DE MOTIVE

IUBESC CREDINTA CRESTIN - ORTODOXĂ , DIN 1000 DE MOTIVE

Iubesc Ortodoxia, pentru că o traiesc din pantecele mamei mele, iar bunica mea m-a invătat "Ingerasul". Dar si pentru că:

Iisus Hristos mă intăreste zilnic, să-mi duc crucea cu demnitate, fiindcă, mai intai este răstignirea (ispăsirea păcatelor) si apoi invierea.

Prin Sfanta Liturghie, Agnetul de pe Sfant disc se preface in Sfant Trupul Lui, iar vinul din Sfantul Potir se preface in Sfant Sangele Lui, pentru ca eu să mă pot indumnezei.

Hristos, este Iubire. El este Prietenul meu cel mai Bun si Mantuitorul meu.

Doar in Ortodoxie sunt nealterate, invătăturile Sfintilor Apostoli si ale Sfintilor Părinti.

Mă simt imbrătisat de către Dumnezeu, Iisus Hristos, atunci cand păsesc in Sfanta Biserică Ortodoxă...

In Sfanta Biserică Ortodoxă fiind: "In Cer ni se pare a sta!"

Sfanta Biserica Ortodoxă este plină de Sfintenie, de Harul Duhului Sfânt.

Mă pot aseza in genunchi si pot trăi rugăciunile mele.

Pot aprinde o lumânare pentru cei vii si cei morti din neamul meu.

Pot să cant impreună cu ingerii: "Slavă intru cei de sus, lui Dumnezeu si pe pămant pace, intre oameni bunăvoire".

Mă pot ruga pentru toti cei dragi, dar si pentru vrăjmasii mei.

Maica Domnului imi este cea mai puternică rugătoare si mijlocitoare inaintea Domnului.

Ortodoxia s-a clădit pe sângele Sfintilor Mucenici.

Avem Sfintiti cuviosi părinti in mânăstirile noastre care priveghează noptile si se roagă pentru toată lumea.

nnnIn pădurile noastre se aude fosnetul de pasilor pusnicilor.

Bunica a făcut potecă pană la Biserica cu copiii si nepotii ei de mană.

Cimitirele in noaptea Sfintei Invieri sunt pline de candele si lumânări aprinse.

Mă pot pocăi, pot plange păcatele, imi pot ispăsi aici pe pămant păcatele mele.

Ortodoxia, este simplitate şi bucurie, ADEVĂR si MÂNTUIRE.

Iubesc Ortodoxia , pentru că acolo m-am născut si acolo vreau să mor...

Pot canta "Hristos a Inviat!"

Pana la 1000 de motive iubitoare, te las pe tine drag prieten ORTODOX ,să completezi, pentru că Ortodoxia copleseste totul! Dar Totul!
Indrăgostit vesnic de Ortodoxie! Amin!

multumesc... Lenuța Bălulescu