POSTEZ ACEST ARTICOL DEOARECE MARELE DOCTOR ODOBLEJA , A FOST CONSATEAN
CU MINE...A FOST UN MARE SAVANT..A MURIT SARAC SI NEBĂGAT IN
SEAMĂ..ABIA ACUM CATIVA ANI SATUL IN CARE S-A NĂSCUT II POARTA NUMELE...SI S-A FĂCUT SI O CASĂ MEMORIALĂ , DAR INCĂ NU ESTE DESCHISĂ PUBLICULUI...
Sintagma „romanul s-a nascut poet" impune aproape obligatoriu
consecutiva retorica: moare el si poet?, si ea, la randu-i, ridica
naucitoarea intrebare: cel nascut roman, tot roman isi da obstescul
sfarsit? Stiut fiind ca sunt milioane de romani, care n-au murit ca
romani, identitatea nationala se clatina sub semnul interogatiei de
sine.
Daca se pune problema asa, atestarea calitatii de roman se
cuvine cu precadere celor ce au intrat in eternitate, daruind viata
vesnica etniei careia-i apartineau. Cand simti nevoia unei reinvieri
spirituale, coborarea in infernul uitarii devine obligatorie.
Locul proletculturnicilor comunismului internationalist a fost
luat de banetculturnicii liberalismului globalist, tot asa cum in locul
cenzurii comuniste s-a instituit indexarea postdecembrista, avand drept
tel final imediat asternerea prafului tacerii si a pulberii uitarii
asupra a tot ceea ce nu este pe placul ocultei, care a preluat acum pe
langa parghiile puterii economice si
militare si pe cele ale culturii, aflate in prezent pe cele mai
inalte trepte in topul aprecierii internationale. Nimic sau cat mai
putin despre dr. Nicolae Paulescu, George Manu, Mircea Vulcanescu, Nae
Ionescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr etc., interdictie venita din partea
organismelor promotoare ale gandirii/orientarii antitraditionaliste si
antiromanesti.
Cu mult timp in urma, intr-o emisiune televizata regretatul
academician, dr. Nicolae Cajal, facand un top pe etnii al celui mai
prestigios premiu international, Premiul Nobel, afirma cu indreptatita
mandrie ca locul intai ii revine propriei etnii.
Ceea ce a uitat insa sa spuna, sau nu a fost, poate, momentul sa
o faca, ca doua asemenea premii de o exceptionala valoare stiintifica
au fost furate modestei (
culturi romane. E vorba de doctorul Nicolae C. Paulescu, descoperitorul
insulinei, si dr. Stefan Odobleja a carui Psihologie consonantista sta
la baza ciberneticii, epocala descoperire a secolului trecut.
Am fost, asadar, prin rapt, exclusi din locul mai mult decat
legitim de a detine, ca natiune, proprietatea asupra unei culturi
recunoscute pe plan universal.
Nu voi face referire la oamenii de mare si aleasa cultura pe
care i-am intalnit in temnitele si lagarele comuniste. Dumitru Berciu,
Constantin Oprisan, Dan Mizrahi, Raul Sorban, Gr.
Popa, Lucian Valea etc., nume de prestigiu in domeniul caruia ii
apartin: stiinta, filosofie, literatura, arta, pentru a acorda un
spatiu mai larg doctorului Stefan Odobleja, personalitate de vrednica si
vesnica pomenire, pe care l-am cunoscut intr-o perioada de cernita
aducere aminte.
Se vorbeste tot mai mult despre miturile lumii moderne si unul
dintre acestea este mitul uitarii aruncat asupra a ceea ce nu convine
mai marilor lumii acesteia.
Revista Amfitrion din Turnu Severin a dedicat in 2002, cu
prilejul centenarului nasterii marelui savant, un numar omagial, din
care voi reproduce cateva texte edificatoare pentru problematica acestei
comunicari, si in primul rand, pentru ilustrarea succintului istoric al
drumului de la psihologia consonantista a lui Stefan Odobleja la teoria
ciberneticii a lui Norbert Wiener.
Doctorul militar Stefan Odobleja a publicat la Lugoj, in limba
franceza, in doua volume, in anii 1938-1939 Psihologie consonantiste,
avand copyright-ul Librariei „Maloine" din Paris.
„A se vedea cum timp de un secol nici un roman nu a primit mult
ravnitul Premiu Nobel, desi savanti prioritari intr-ale stiintei a avut.
In cazul lui Stefan Odobleja s-a gasit ca principal vinovat razboiul
din pricina caruia s-a intrerupt receptarea capodoperei.
(...) 150 de exemplare le-a trimis autorul in aceiasi ani,
1939-1942, la persoane si biblioteci din marile orase europene, dar si
din America si Asia, fiind constient de valoarea in premiera a operei
sale, scrisa de aceea intr-o limba de circulatie universala.
Intr-adevar, razboiul a intrerupt circulatia cartii, dar dupa aceea? In
strainatate a aparut o singura recenzie, cea semnata de S.M.
Strong in revista „Psyhological Abstracts", ianuarie 1941. In
tara, la fel, o singura recenzie semnata de C. Atanasiu in revista
„Spirit militar modern" din ianuarie 1939."
Se cuvine sa mentionez aici spusele lui Stefan Odobleja, care,
in discutiile purtate cu domnia sa, a facut referire la un congres
international al medicilor militari, la care au luat parte si doi medici
americani, si unde a distribuit participantilor cartea sa.
Ulterior, in timpul razboiului, stranie coincidenta, cei doi
medici au facut parte dintr-o echipa de cercetatori aflata sub
conducerea lui Norbert Wiener.
„Stefan Odobleja, parintele ciberneticii, si-a trait ultimii ani
de viata cu sentimentul ca a fost jefuit de opera vietii sale si nu o
opera oarecare.
Cand incerca, cu mijloace mai mult decat modeste, sa-si
revendice paternitatea ideilor, l-am insotit in scurte peripluri prin
centrul orasului, fiind martor al dramaticelor sale framantari.
Tocmai aparuse in timpul acela (1968-1972) in revista Tribuna un
articol semnat de Nicolae Margineanu, in care autorul ii acorda
"Psihologiei consonantiste" calitatea de cel mai bun tratat de
psihologie din cultura romana. Am incercat sa-l consolez facand referire
la aceasta recunoastere. Raspunsul sau s-a rostogolit printre lacrimi
abia retinute: „E prea putin".
Liviu Petrina reproduce din cartea aparuta la Craiova,
post-mortem: „Buchetul de idei al ciberneticii aparute intre 1948-1978
se aseamana pana la confundare cu buchetul de idei al Psihologiei
consonantiste din 1938".
Am fost martorul luptei savantului, care nu era in gratiile
puteri politice, pentru afirmarea ideilor sale, care au premers
principiile ciberneticii lui Norbert Wiener. Cele mai grele confruntari
le-a purtat in ultimii ani de viata cu savantii romani, precum acad.
Stefan Milcu, acad. Balaceanu Stolnici, acad.
Edmund Nicolau, Nicolae Margineanu etc., aflati in varful lumii
stiintifice ale acelor vremuri. Acestia s-au straduit sa-l convinga pe
Stefan Odobleja sa renunte la revendicarea primordialitatii operei sale.
Intamplator sau nu, cativa dintre acestia erau masoni.
Traia in conditii greu de imaginat. Locuia intr-o casuta facuta
din chirpici, cu frica ca, potrivit planurilor de sistematizare,
locuinta ii va fi demolata. Umbla imbracat mai mult decat modest. Parea
complet strain de bunurile materiale si exteriorul lui trada de fapt,
drama unei personalitati neintelese, lasand impresia unei fiinte
instrainate de sine insasi.
Nici vorba de a avea posibilitatea de a publica in paginile
presei locale. De frica de a nu-i fi confiscate exemplarele ce le mai
poseda, savantul a rupt din cartea sa paginile despre socialism si
comunism in care a aratat mersul satanic al celor doua ideologii de
stanga.
„In fine, s-a pierdut mult timp cu incercarile de a atrage
atentia forurilor academice (si de partid), cu rezultate timide, asa cum
s-a intamplat si la Congresul ciberneticienilor de pretutindeni, tinut
la Bucuresti in august 1975, cand lui Stefan Odobleja i s-a cenzurat
comunicarea, luandu-i-se si acest prilej de a argumenta intaietatea
ideilor.(...) Au mai trecut apoi inca trei ani
pana a se lua hotararea, oficial, de a se difuza Psychologie
consonantiste, cele 600 de volume tinute de autor intr-o lada dintr-un
sopron. Totul era grabit, tot ce nu se facuse in cei 10 ani de cand
autorul isi incepuse noua aventura cu destinul, parea a se ingramadi
acum intr-o luna, acea luna august a anului 1978.
Am participat si la acest febril travaliu: am smuls din volumul II foile cu pricina despre comunism".
„E drept, dupa moartea lui Stefan Odobleja (1978) (...) a fost
publicata versiunea romaneasca a psihologiei consonantiste /1982) sub
ingrijirea acad.
Mihai Draganescu, s-a constituit Academia Stefan Odobleja, la
Lugano (1980), au fost publicate actele Simpozionului international ,
tinut la Lugoj (1982-1983), iar regretatul Constantin Negreanu a editat
in 1986, la Scrisul romanesc un volum de cuprinzand productii literare
selectate din manuscrisele savantului (...) iar Directia Judeteana
Mehedinti a Arhivelor
Statului a selectat de curand corespondenta, editand-o intr-un
volum (273 pagini) proaspat aparut la Editura MGM din Craiova" (6).
Tarziu, mult prea tarziu, a putut sa inceapa batalia pentru
recunoasterea valorii operei sale, avandu-i alaturi pe Bajureanu
Stelian, dr. Al. Olaru, acad. Draganescu, prof. Golu, acad. Ioan Iovit
Popescu, Liviu Petrina si multi altii.
Evocarea omului de stiinta au facut-o si o fac de peste doua
decenii cercetatori devotati care s-au aplecat cu acribie asupra operei
sale incercand sa o puna in valoare. Eu ma voi referi la Stefan
Odobleja, pe atunci (1968-1976) membru al cenaclului literar de pe langa
casa de cultura din Turnu Severin. Traia prin anii ‘60-’72 intr-o mare
izolare, intr-o mare tristete.
Stia ca are de spus semenilor sai lucruri de o valoare
fundamentala, dar nu avea conditiile de a comunica aceste lucruri. Si
tocmai de aceea frecventa sedintele de joi seara ale cenaclului literar.
Aducea cu sine mari planse de desen pe care erau reprezentate
scheme si grafice, care sa faca accesibile tinerilor sai auditori esenta
gandirii sale. Tinerii veneau insa la aceste intalniri atrasi de
poezie, fiind ei insisi fluturi ai versurilor rostite la varsta
inocentei, dar si a indraznelilor. Reactia savantului a fost incredibila
si cu consecinte faste.
Nu dupa mult timp a inceput sa-si versifice gandurile profunde,
grele, de o bogatie fabuloasa. A ales calea mestesugului poetic pentru a
se face inteles. Ceea ce a fost la inceput o joaca de-a rima si de-a
ritmul a devenit cu timpul stare poetica (...).
Si inca o marturie: o fosta eleva de la Liceul din Strehaia,
Crina Bratiloveanu, a terminat la Iasi cu calificativul maxim Facultatea
de filologie-limba franceza. A fost incadrata la catedra de limba
franceza a Facultatii de Medicina din Iasi. Dupa un an de activitate
didactica a simtit ca e timpul de a se afirma si in planul cercetarii
stiintifice.
A venit la Turnu Severin cu rugamintea s-o ajut sa-si gaseasca
tema unei comunicari care sa aiba tangenta cu profilul facultatii unde
preda limba franceza. La vremea aceea tocmai gasisem intr-o biblioteca
prafuita Descantecele lui Anton Gorovei. I-am propus subiectul .
Am intrezarit apoi ca mai potrivita ar fi o comunicare despre
opera savantului Stefan Odobleja. Am fost acasa la domnul doctor si,
vazand entuziasmul nostru, s-a aratat dispus sa ne ajute la redactarea
comunicarii, vazandu-ne stangacia in tratarea unei opere, care ne
depasea capacitatea de a o intelege la justa ei valoare.
Sesiunea de comunicari a Facultatii de medicina din Iasi a
inclus in program lucrarea despre dr. Odobleja, dar in ultimul moment a
fost retras acordul. Crina Bratiloveanu a incercat sa publice lucrarea
in revista Cronica, dar s-a lovit de aceeasi lipsa de intelegere.
A aparut apoi interviul lui Valeriu Armeanu in revista Tribuna
care a marcat iesirea din anonimat a unei opere, care intre timp a
devenit celebra. (...) Extrag cateva idei din scrisoarea adresata
semnatarului randurilor de mai sus de catre Crina Bratiloveanu,
expediata din Iasi la data de 6.III.1972:
Am anuntat lucrarea in catedra la o sedinta la care a participat
tovarasul prorector. Dansul mi-a spus sa ii dau lucrarea sa o vada si
daca este buna o va publica in revista . Sefa mea de catedra l-a
informat si pe seful catedrei de care s-a aratat foarte interesat sa
vada numaidecat lucrarea.
Sper sa ajungem in cele din urma la un liman si sa se rezolve in
modul cel mai fericit aceasta problema. A fost prima incercare de a
pune in circuitul public opera marelui savant, soldata cu un esec. N-a
fost primul"
Iata si o marturie a unui pusti de 15-16 ani, atunci membru al
cenaclului, devenit ulterior poet apreciat, autor al catorva carti de
poezie. „Prezenta unui om de 70 de ani in mijlocul unor pusti de 15-16
ani parea, in mod obligatoriu, menita sa urzeasca itele unui ritual a
carui fatala rigurozitate ma indoiam a o intelege, necum a o mentine
(...) Ne urmarea.
Ne urmarea cu fata blanda de trandafir galben si cu privirea sa care exista parca fara si dincolo de ochi".
O precizare. Interventia brutala a securitatii care m-a supus
unei anchete, greu de inteles si suportat, pe parcursul a patru ani,
1972-1976, m-a determinat/ obligat sa-mi dau demisia din functia de
presedinte al cenaclului in 1972 si la retragerea definitiva din acest
cenaclu.
La o dorita vitrina a scrierilor fundamentale ale culturii
romane isi asteapta locul cuvenit cartea dedicata lui Stefan Odobleja,
de fapt, cea care si-a autodedicat-o genialul
consonantist/cibernetician.
Prof. Mihai Buracu
Ștefan Odobleja (n. 13 octombrie 1902, Valea Izvorului,
Mehedinți - d. 4 septembrie 1978) a fost un autor, filozof, medic
militar și scriitor român, precursor mondial al ciberneticii
generalizate pe care el însuși a denumit-o Psihologia consonantistă.
Datorită contribuțiilor sale remarcabile, îndelung ignorate și
nerecunoscute, Ștefan Odobleja a fost ales post-mortem, după 1989,
membru al Academiei Române.
CATEVA IMAGINI DIN SATUL MARELUI SAVANT..SI SATUL MEU DE ALTFEL...CARE ASTĂZI II POARTĂ NUMELE ...
AICI A FOST CASA IN CARE S-A NASCUT SI A TRAIT DR
ODOBLEJA...ERAM COPIL CAND CASA A LUAT
FOC SI AU ARS FOARTE MULTE CARTI...
SI IN AMINTIREA LUI S-A CONSTRUIT O CASĂ MEMORIALĂ...PE LOCUL VECHII CASE..
Opere publicate
* 1929 -- studiul profesional Metodă de transonanță toracică, București
* 1932 -- lucrarea La phonoscopie, editura G. Dion, Paris
* 1938 -- sinteza ciberneticii generalizate Psychologie consonantiste I, volumul I, editura Maloine, Paris, Franța
* 1939 -- Psychologie consonantiste II, volumul II, editura Maloine, Paris
* 1978 -- Psihologia consonantistă și cibernetica, București
* 1982 -- Psihologia consonantistă, București, ediția în limba
română a sintezei ciberneticii generalizate, publicate la Paris în anii
1938 - 1939 sub titlul de Psychologie consonantiste, în două volume
* 1993 -- ODOBLEJA - Apariția ciberneticii pe pământ românesc o evaluare făcută de Josif Constantin Drăgan, București
* 2003 - Introducere în logica rezonanței: scrieri inedite, Craiova, Scrisul românesc
* 2003 - Psihologia consonantistă și cibernetica, Craiova, Scrisul românesc
