Autoare: Elena Caruntu
“Mi-am carpit ciorapii si o bluza-n cot,
Insa fericirea, sa mi-o cos nu pot,
M-am dus in oras, sa cumpar o ata,
Sa pot coase, zile, noptile la viata.
Mi-a zis o babuta: Ce te straduiesti?
Ce-ai pierdut! Pierdut e! N-o sa-l mai gasesti!
Poti carpi pe tine, toata imbracamintea,
Sufletul nu-l cosi! Inima si mintea!
Soarta nu se schimba, dar poti indulci,
Fiecare clipa! Poti! Cu bucurii,
Si mai poti c-un zambet, sa aduci lumina,
Casa multumita! Lumanari in mana!
Omul in necaz, sa-i intinzi banuti,
Paine la flamanzi, papuci la desculti,
Nu te mania, cand ti-or rade-n nas,
Urii nu-i lasa, langa tine-un pas.
Nimeni n-are voie! Nicicand sa ingradeasca!
Binelui o usa! Iubirii, fereastra!
Coase daca vrei: Flori si cer pe iie,
Clipele sa-ti treaca, cant de ciocarlie!
Pune nod la lacrimi! Punte fa-i la dor,
Si-or parea usoare, toate cate-ti dor,
Nimeni nu-si carpeste inima ranita,
Nu intorci din drum, viata ratacita!
Nu rasare soare, cand e miezul noptii,
Nu poti fi pe plac, asa cum vor totii,
Insa poti ramane: Om de omenie,
Viata rai lumesc, pentru tine fie!”
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!
Preot Ioan 🛎.
