O , oameni dragi şi necăjiţi ,
Vă văd şi simt cât suferiţi,
Că printre noi nu-i fericire
Şi-i mare lipsă de iubire .
Durerea ne-a închis în ea
Şi suferinţa-i foarte grea .
Dar eu vă cânt şi vă vestesc ,
O oameni dragi, că vă iubesc.
Dureri şi lipsuri ne despart.
Dar nu e drept. Și e păcat
Să fim la greu nişte străini ,
Când suntem ordodox-creștini
Că răul este și mai rau,
Când semenii din jurul tău,
Sunt reci în duh și în privire,
Și fără-o urmă de iubire,
Că grea în lume-i suferinţa,
Când numai ne’afișăm credinţa,
Fără concreta ei trăire,
Prin milă sfântă , prin iubire.
Copii, sunt mii înfometaţi,
(Din cei rămași neavortaţi)
Și ucigașele haine,
Nu le întind colţ de pâine.
Mii sunt sub lipsuri și nevoi
Ce plîng în taină lângă noi,
De care pururi ne ferim,
Și din priviri îi osândim.
Mulţi sunt datori, mulţi sarăciţi
(Care’au muncit și-au fost cinstiţi),
Și se topesc azi în nevoi
(Fără s-o spună), lângă noi.
Iubirea pacea şi iertarea ,
Gonesc din suflete’ntristarea ,
Şi’un dar, o vorbă d’ac-am spus
L’ am ajutat pe Iisus.
Deacea dragii mei sărmani ,
Când nu am daruri, nu am bani ,
Vă dau cu drag prin Dumnezeu ,
Iubirea sufletului meu .
Și scriu cu dragoste curată ,
Acest mesaj prin care , iată ,
Putem să câştigăm iubire ,
Iertare milă şi-nfratire...NM
