Având credinţă desăvârşită în Hristos şi în Vestea Sa de Bucurie, Părinţii şi învăţătorii Bisericii au respins cu tărie filosofiile elineşti şi misterele asiatice şi africane. Chiar şi aceia care au studiat filosofia la Atena, precum Gură de Aur, Vasile şi Grigorie Teologul; asemenea şi cei care s-au născut egipteni sau arabi, precum Sfinţii Antonie, Macarie, Isaac Şirul, Efrem Şirul şi alţii.
Tocmai aceşti Sfinţi Părinţi, cei mai buni cunoscători ai filosofiei păgâne şi ai misterelor de credinţă, şi aceasta la prima mână şi în limba lor maternă, au fost cei mai hotărâţi apărători ai singurei credinţe mântuitoare, cea în Evanghelie, în Vestea cea Bună de Bucurie a Omului din Cer.
Nici cel mai mic compromis nu l-au permis aceştia cu nimeni şi cu nimic din ceea ce este pământesc şi schimbător odată cu toate de pe pământ, din ceea ce este de la om şi după om, şi din ceea ce a apărut sau s-a făcut în afară de Hristos şi de Evanghelia Sa.
Însă în vremurile din urmă, toate bisericile eretice s-au apucat să construiască ziduri de susţinere pentru Evanghelie din teoriile ştiinţifice. Şi-au împropriat multe teorii ştiinţifice ca pe ceva absolut, deşi cei mai mari oameni de ştiinţă ai veacului nostru au încetat să mai considere chiar şi cunoaşterea pozitivă (ca să nu mai vorbim de teorii) ca fiind ceva absolut.
Precum ostaşii lui Pilat L-au îmbrăcat pe Domnul Hristos în purpură ieftină, iar Irod în haină albă, tot astfel şi teologii eretici L-au îmbrăcat pe Mântuitorul în hainele ieftine ale filosofiei păgâne şi ale ştiinţei mincinoase. Asta pentru ca, pasămite, "să-L îmbrace mai frumos şi să-L împodobească"! Dar în ambele cazuri Hristos este în egală măsură batjocorit şi înjosit.
Într-un cuvânt, teologii eretici s-au ocupat cu adaptarea şi echivalarea încă de la desprinderea Apusului şi a Răsăritului, din 1054, şi cel mai intens în ultimii 150 de ani. Au adaptat cerul pământului, (nu invers cum era firesc!), pe Hristos celorlalţi «întemeietori de credinţe», iar Vestea de Bucurie celorlalte credinţe, israelite, musulmane şi păgâne.
Toate acestea, chipurile, în numele «toleranţei și dragostei» şi în «interesul păcii» dintre oameni şi popoare. Însă acesta este chiar începutul şi originea celor mai scandaloase războaie şi revoluţii din istoria lumii. Pentru că Adevărul nu se lasă niciodată echivalat cu jumătăţile de adevăr, cu falsele teorii omenești şi cu minciunile.
FERICIȚI VEȚI FI PURURI VOI, CARE IUBIȚI ADEVĂRUL ȘI BISERICA DREPTMĂRITOARE A LUI HRISTOS, FĂRĂ SĂ FACEȚI COMPROMISURI DE VREUN FEL, ȘI INDIFERENT DE URGIA VREMURILOR CARE VOR VENI !
Părintele Arsenie Papacioc