Mă tulbură când le privesc,
Deși ție ți s-ar părea ceva firesc
Să avem două mâini, care nu ne vorbesc.
Ție ți s-ar părea ceva secundar, banal,
Și carnal,
Terminații nervoase ale corpului omenesc,
Conceput cu două mâini, ...ceva firesc.
Dar te-ai întrebat, ai privit mai bine,
Ai simțit cum se cuvine,
Ce înseamnă a avea mâini minunate,
Nu cioturi neterminate?
Fără ele am deveni ființe înaripate,
Am avea aripi, ne-am înalța și am zbura,
Sau am fi miriapozi și doar am alerga?
De nu le-am avea
Cum am mai mângâia aievea?
Cum am îmbrățișa pe cineva?
Cum am dansa cu altcineva?
Cum am construi sau chiar cânta ceva?
Fără mâini am avea doar cioturi schiloade ce ne dor,
Căutându-și veșnic urma și umbra lor.
Într-adevăr, am cunoaște ce ne-a durut
Când paradisul l-am pierdut.
Phy
Timișoara, 11.05.2023, ora 5,57÷6,05