Aceasta este o icoană în care călăul taie urechile, nasul, brațele și picioarele unui țăran bătrân si calm.
Mi s-a spus că acesta este martirul Vukashin - aproape contemporanul nostru.
„Copilule, fă-ți treaba”.
În 1943, fasciștii ustași i-au ucis tot satul sârbesc din Croația, iar cei care nu au fost uciși au fost duși într-un lagăr de concentrare.
În acea noapte, călăii s-au certat cine va ucide cei mai mulți oameni. Ucigașul bătrânului Vukashin și-a amintit că a fost înaintea tuturor și a ucis 1.100 de oameni în câteva ore.
Dar... iată cuvintele călăului însuși:
„Privirea mea a căzut asupra țăranului în vârstă, el a stat cu un oarecare calm inexplicabil și a privit în tăcere cum am ucis victimă după victimă și cum au murit toti într-o agonie teribilă.
Această privire a lui părea să mă paralizeze... M-am apropiat de el să aflu cine este. El a spus că se numește Vukashin, era din satul Klepac, că toate rudele lui au murit de la ustasi ( mișcare fascistă, ultranaționalistă, teroristă și separatistă croată înființată în 1929 ) și el însuși a fost trimis la Jasenovac.
Când l-am ascultat pe bătrân, privind în ochii lui cerești puri, s-a trezit deodată în mine o dorință nestăpânită cu cele mai crunte chinuri ale iadului de a distruge această liniște interioară, de neatins pentru mine, pentru ca prin suferința, suspinele, chinurile lui, să pot sa-mi recistig linistea..
L-am imobilizat, l-am pus pe un ciot și i-am ordonat să strige: „Trăiască Pavelich!” (acesta era liderul ustas), amenințând că îi voi tăia urechea dacă nu se supune.
Vukashin a tăcut.
I-am tăiat urechea. N-a spus un cuvânt. I-am ordonat din nou să strige același lucru, amenințăndu-l că îi voi taia si cealaltă ureche.
A tăcut.
I-am tăiat cealaltă ureche. — Țipi sau îți pierzi nasul!
Bătrânul a tăcut.
I-am ordonat să țipe, amenințăndu-l că îi voi tăia inima din piept. S-a uitat la mine, ca și cum ar fi privit prin mine, într-un fel de infinit, și a spus în liniște, dar clar: „Copilule, fă-ți treaba!”
La auzul acestor cuvinte am înnebunit complet, m-am repezit asupra lui, i-am scos ochii, i-am tăiat inima, i-am tăiat gâtul și l-am lovit cu piciorul într-o gaură.
Și apoi a fost ca și cum ceva s-a rupt în mine. Nu mai puteam ucide.
De atunci nu am mai avut pace. Am început să beau din ce în ce mai mult, dar uitarea apare doar pentru minute scurte. Și în betia mea aud această voce: „Copilule, fă-ți treaba!”
Și atunci eu, înnebunit, ciocnindu-mă de pereții caselor, alerg pe străzi, țipând, spărgând și bătând tot ce mă înconjoară, aruncându-mă în oricine. Noaptea, somnul nu vine, de îndată ce se instalează uitarea, văd din nou privirea limpede a bătrânului și aud acest insuportabil: „Copilule, fă-ți treaba!”
M-am transformat într-o minge de groază și durere, sunt neputincios să fac față acestui coșmar. Zi și noapte chipul luminos și senin al lui Vukashin din Klepets mă bântuie.”
Așa că această frază a sfântului de astăzi, „Copilule, fă-ți treaba”, poate ar trebui să fie rostită de mulți dintre noi. Chiar acum este rostita de multe victime ale acelorași fasciști din Ucraina. Chiar acum este rostita de mulți dintre copiii Bisericii noastre, care sunt bătuți si alungați din biserici, luați la interogatoriu, închiși, uciși. Nu e o fictiune din filme sau carti. Acest lucru se întâmplă chiar acum.
„Copilule, fă-ți treaba”...
Dar atât călăii noștri, cât și călăii Bisericii de astăzi - atât în Ucraina, cât și în Occident - să-și amintească povestea acestui criminal și să știe că iadul lor va veni pentru ei înainte de moartea lor pământească.
Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, sfânte mucenice Vukashin.
— Boris Korcevnikov
Nicu Fasolă.
