Prietenia trebuie să fie reciprocă.

                          

"Acum 6 luni, vecinul mi-a cerut parola de conectare la internet. I-am oferit-o pentru că nu mă costa nimic și pentru că mă înțeleg bine cu el ca vecin. Ieri, în timp ce veneam acasă, l-am găsit la ușă. M-am oprit și am stat de vorbă ca de obicei, acesta spunându-mi că este fericit, că a reușit să își plătească un an de netflix și că se uită în fiecare seară cu soția. Eu i-am replicat că muncesc din greu, vin seara și nu prea am timp să mă uit la Tv, așa că nu îi simt utilitatea NetFlix-ului. Dar.. cred că pot încerca să mă uit, mai ales dacă are buna plăcere să îmi ofere acces la acesta (știind că un abonament are 3 utilizatori). 

Din spate.. soția lui, auzind discuția dintre noi, a început să strige : “vecine, ne pare rău.. dar nu putem .. pentru că și noi muncim din greu și este destul de scump, nu-l putem impărtăși”. Apoi s-a așezat o tăcere totală! Vecinul și-a cerut scuze .. încet.. de parcă nu dorea să-l audă cineva.. iar eu i-am zâmbit, i-am spus că nu face nimic și mi-am văzut de drum. 

A doua zi, liber fiind de la serviciu, am stat relaxat, m-am uitat la Tv, pe Facebook.. am mai scris câte ceva pe Avizier, timp în care s-a auzit și o voce de femeie “ce s-a întâmplat, de ce nu mai merge Tv-ul?” .. probabil vecina îl sunase pe soț să îl întrebe ce se întâmplă. NetFlix-ul nu mai funcționa ? La câteva ore, “cioc-cioc” la ușă.. deschid.. și ce să vezi, surpriză: vecinul și vecina.. la mine la ușă, unul mai nervos decât celălalt. “

 - Vecine , nu te supăra, ști cumva de ce nu merge internetul ? Tot încerc să mă uit la un film și nu funcționează , îmi arată că nu există conecțiune la internet”. M-am uitat la ei și le-am spus : “ nu vă mai merge pentru că am schimbat parola de acces la internet , pentru că eu sunt cel care îl plătește și nu am de ce să îl împart cu cineva “. Auzind asta .. vecina s-a roșit la față și a încercat să mai spună câteva cuvinte, în schimb , nu am lăsat-o și i-am replicat : “ Doamnă , am internetul meu și tu ai netflix-ul tău, totul este bine și toată lumea este fericită! ”. 

S-au întors și au plecat acasă. Nu mi-au mai vorbit niciodată! Povestea nu îmi aparține dar am avut mult de învățat din ea:

- prietenia trebuie să fie reciprocă.
- dragostea trebuie să fie reciprocă.
- afecțiunea trebuie să fie reciprocă.

Începând din acest an o să încerc să pun tăcere acolo unde este tăcere, o să absentez acolo unde se absentează, o să ofer afecțiune acolo unde se oferă afecțiune, prietenie doar celui care întoarce prietenia și loialitate acolo unde există aceasta. Sentimentele trebuie să fie din ambele părți și trebuie să conțină cantitate egală..."
- șoapte -

CIOROIUL ȘI COȚOFANA

CIOROIUL ȘI COȚOFANA (fabulă de Diana Sava Daranuța)

Un cioroi cu pana neagră tot privea cu mare jale,
Cum se plimbă porumbeii din scuarul Catedralei,
Cum i-alintă trecătorii cu firimituri de pâine
Și ei, țanțoși, merg agale, fără griji în zi de mâine.

„Păsările astea simple... se gândi el, n-au valoare,
Oare pentru ce virtute le iubește lumea oare?”
Și-atunci, hotărî cioroiul să se facă porumbel,
Ca să nu-i mai zică nimeni că-i vrăjmaș și că-i mișel.

Și zbură pe lună nouă la o babă vrăjitoare,
Ca să îi ghicească-n ouă și să-i schimbe-nfățișare...
Baba-l căută prin pene, îl drămălui nițel
Și îi zise: – Știu o cale, de-a te face porumbel...

Pentru asta, ia aminte, ce va trebui să faci,
Ca descântecul să meargă, tu va trebui să taci!
Iar la sfat cu porumbeii ș-alte păsări să nu stai,
Asta-i unica ta cale, dacă vrei noroc să ai!

– Asta-i o nimica toată, sunt de-acord și mă împac!
Bucuros sări cioroiul. Nu e greu, promit să tac!
Și îl descântă bătrâna, îl peni pe cârcotaș
Și din pasărea cea neagră îl făcu în hulubaș...

„Făt Frumos”... își zise dânsul. „Ah, ce pene, ce-aripioare,
Voi trăi ca porumbeii, am acum un loc sub soare!”
Bucuros de zile bune se plimba ca un „pigeon”
Îngâmfat... iar porumbeii îl crezură un bufon...

Nimeni nu-l băga în seamă, păsările liniștite
Ciuguleau din mana zilei, vesele și fericite.
Da-l zări o coțofană pe galantul „porumbel”
Și, cătând să intre-n vorbă, se apropie de el.

– Fugi de-aici, strigă acesta, jurământul încălcând,
Ori nu vezi că sunt de clasă, iar tu – pasăre de rând!?
Dar nici nu-și sfârși cuvântul că, în loc de gângurit,
Se-auzi o cârâială și-un puternic croncănit...

Car, car, car... și-atunci îndată, i s-a dus toată vrăjeala
Toți văzură porumbelul care glăsuia ca cioara...
Și apoi, mare minune, când cel hulubaș vioi
Se făcu deodată negru, prefăcându-se-n cioroi...

Morala:

Tot râvnind la viață bună și la ranguri cât mai multe,
Unii cred că pot obține orice merit și virtute.
Ascunzând a lor natură, uită să închidă gura
Și ajung de râsul lumii, când întrec de tot măsura...

Autor: Diana Sava Daranuța
Din volumul „FABULE”, 2021