Tandrețe

                   

Motto:"Toți avem nevoie de tandrețe. Până și stâncile sunt sărutate de vânt."
Ființele, indiferent din ce regn ar fi,
Mai bune, pentru a deveni,
Au nevoie de înmugurire,
Iar asta se rezolvă doar cu iubire.
Chiar și regnul mineral,
Are în el acel ceva astral,
Înglobând în el atâtea informații,
Oferite și nouă, cu multe grații.
Indiferent cine sau ce am fi,
Mai buni spre a deveni,
Cu toții avem nevoie deseori de tandrețe,
Ce are atât de multe fețe!
Vântul mângâie florile,
Fluturii sărută ierburile,
Păsările cu aripa-n zbor,
Mângâie obrazul tuturor,
Atât de ușor!


Noi oamenii, suntem avizi de afecțiune,
Și orice ai spune,
Cu toții într-o zi ne dorim
Mângâiați să fim.


Când mama copilul și-l sărută,
Sărutul ei e încărcat cu tandrețe multă.
Când tatăl copilul de mână și-l duce,
Mâna sa cu tandrețe și-o aduce,
Creștetul copilului mângâindu-l ușor,
Spre a-l proteja, cu mult dor.
Când iubitul iubita și-o sărută,
Ciocul buzelor lor se întrepătrunde cu tandrețe multă.
Sărutul lor e plin de scântei de lumină,


Atât de fină,
Vrută și avută,
De iubire peste ei cernută.
Tandrețea din noi mereu se arată.
Cu iubire ea este înveșmântată!


Phy,

La capăt de lume

Motto:"Cel ce crede, știe că există!
Pentru cel ce se îndoiește, nimic nu există!"

Noi credeam,
Pentru că dincolo nu vedeam,
Credeam că lumea se sfârșește,
Unde capătul ei se găsește.

Mulți nu credeau
Că puteau
Merge mai departe,
Pe o altă cale aparte.

Trebuia să ne rupem cu totul de trecut,
De trecutul ce nu vroia să fie mut,
Trecutul în care ne-am născut
Și am crescut.

Uneori e greu
Să te rupi de trecutul tău!
Uneori e greu
Să ai drumul tău!
Dar atunci când drumul îți este arătat,
Atunci când, doar cu flori calea ți s-a presărat,
Ai atât de multe de aflat!

Rupt de trecut,
Poți vedea viitorul, ce nu e mut.
Viitorul te cheamă, dându-ți hrană,
Atingându-te fără prihană.
Acolo poți zbura,
Poți fi doar tu și, ... nimic altceva
Din trecutul tău.
Doar tu și Dumnezeu!

Știu că n-ai să mă mai găsești.
Știu că n-ai să mă însoțești
Dincolo de capătul lumii din povești.
Tu, cu trecutul tău,
Eu, cu viitorul meu.
Acum nu ne vom mai găsi,
Dar poate cândva,... altundeva, mă vei reîntâlni.

Ploaia va veni, și va spăla lacrima de pe fața ta.
Știu, n-ai să taci.
Iertarea n-ai să o faci.
Și doar gândul că pentru totdeauna eu am plecat,
Fruntea pentru moment ți-a înseninat.

Mâinele,... pentru mine va fi rupt de acel trecut.
Va fi rupt de prezentul uitat și atât de înlăcrimat.
Voi fi undeva departe, liberă, cu o altă frumoasă parte,
A lumii, ce pentru totdeauna ne desparte.

Phy,
Berlin, sâmbătă 17.08.2024, ora 20,20÷20,27