Un grup de învățați s-au strans odată la o discuție despre Dumnezeu.
Unii spuneau una, alții alta și nu se puteau ajunge la un acord asupte divinității. Întrebarea care-i divizase se referea la cum ar fi Dumnezeu.
Unul din ei zicea ca nu există Dumnezeu pentru că atunci când copilul se naște el nu are credinta. El punea pe seama părinților implementarea forțată a acestui concept în viața și în sistemul de valori al copilului.
Alții spuneau că această concepție este falsă și că Dumnezeu este acela care simbă modul de a gândi al oamenilor și pătrunde în gândurile lor imediat cum copii au capacitatea de a raționa coerent.
Atunci un altul zise:
– Să aducem aici un copil, să vedem cum i s-a tiparit credința în inimă.
Astfel, au invitat o fetita și au intrebat-o ce stie ea despre Dumnezeu și cum își închipuie ea pe Dumnezeu. Atunci fetița, desfăcându-și hainuta, grăi astfel:
– Eu cred că Dumnezeu este atât de mare încât nu-l poate cuprinde cerul și pământul, pe de altă parte este atât de mic încât încape aici, în inimioara mea.
Unii spuneau una, alții alta și nu se puteau ajunge la un acord asupte divinității. Întrebarea care-i divizase se referea la cum ar fi Dumnezeu.
Unul din ei zicea ca nu există Dumnezeu pentru că atunci când copilul se naște el nu are credinta. El punea pe seama părinților implementarea forțată a acestui concept în viața și în sistemul de valori al copilului.
Alții spuneau că această concepție este falsă și că Dumnezeu este acela care simbă modul de a gândi al oamenilor și pătrunde în gândurile lor imediat cum copii au capacitatea de a raționa coerent.
Atunci un altul zise:
– Să aducem aici un copil, să vedem cum i s-a tiparit credința în inimă.
Astfel, au invitat o fetita și au intrebat-o ce stie ea despre Dumnezeu și cum își închipuie ea pe Dumnezeu. Atunci fetița, desfăcându-și hainuta, grăi astfel:
– Eu cred că Dumnezeu este atât de mare încât nu-l poate cuprinde cerul și pământul, pe de altă parte este atât de mic încât încape aici, în inimioara mea.
Autor necunoscut
