O, omule! cârtirea ta Mă doare foarte mult!...
Cu toate acestea, când ți-e greu, Eu vin și te ajut.
Și Mă milostivesc spre voi, precum Cerescul Tată...
Nu aș voi să dau pierzării pe nimeni, niciodată.
Din Cer de Sus Eu vă privesc cum mulți, vă bateți joc
Căci unii nici nu cred în Mine, ci cred în idoli și-n noroc.
V-aș putea pierde-ntr-o clipită... lăsând răul să biruiască...
Dar nu vă las, ci trimit îngeri ca pururi să vă ocrotească.
V-am dat ca armă să luptați cu cel rău: Crucea Mea!
Dar voi în loc s-o prețuiți, glumind, o necinstiți pe Ea.
Eu am sfințit-o cu-al Meu Sânge, voi o călcați chiar în picioare...
Pentru netrebnicia voastră, vi se cuvine dar,
iertare?!
Vă rabd mâhnirea ce-Mi aduceți, batjocura, faptele rele...
Dar nu vă pot ierta necinstea ce I-o aduceți Maicii Mele!!!
Ea plânge neîncetat, Mă roagă, să nu vă pedepsesc mai mult.
Dar voi stârniți a Mea mânie... încă vă iert, doar s-o ascult.
V-am dat talanți la fiecare, vă cer la toți după putință...
Dar voi îi îngropați în patimi, din trândăvie, necredință.
Dacă voi azi fugiți de Mine, că sunt... Dulce Mântuitor...
Ce vă veți face când cu tunet, vă voi fi Drept Judecător?!
Când Maica Mea cea Milostivă, Mă roagă iarăși să vă iert,
De mila Ei care v-o poartă, mai cu blândețe atunci vă cert.
Vă bateți pieptul încercând să dovediți c-aveți dreptate...
Mi-e milă să vă mai privesc, că sunteți farisei în toate.
De-aceea Fața Mi-o întorc... uitați că sunt Stăpânul vostru...
Unde-i dreptatea? ...când mințiți, chiar și când spuneți "Tatăl nostru!"
Îmi cereți să vă iert pe voi așa precum și voi iertați...
Dar cum o faceți?!... osândind! mereu vrând să vă răzbunați...
V-am spus: "Celor ce vă greșesc, iertați, dați binecuvântare!"
Căci "darul vostru"-l veți primi îndărăt și înmiit de mare.
Voi nu gândiți, că dând osândă, blestem și lipsă de iertare,
Vă adunați iadul cel veșnic, fără o șansă de scăpare.
Azi plâng și Eu cu a Mea Maică, că nu vreți să Mă ascultați...
Atunci veți plânge voi cu amar, dar pe drept veți fi judecați.
V-am dat timp pentru pocăință, dar îl trăiți în patimi grele
Aceasta vă va fi răsplata?... "prinosul" așteptării Mele?!
Am coborât din Raiul Meu, să mor pe Cruce -- pentru voi!!!
Am răbdat bice și ocară pentru a vă scoate din nevoi.
Și astăzi rabd cuiele-n palme cu care voi Mă pironiți...
Aveți acea mândrie oarbă, crezând că totuși Mă iubiți.
Unde vă este Adevărul?!... că Îl iubiți pe Dumnezeu.
Însă-l urâți pe-al vostru frate, i-ntristați sufletul mereu.
Vă dau Lumina Mea prin Sfinți, scoțându-vă la un liman
Dar voi fugiți de ajutor, spre-al patimilor larg ocean.
Vă iert, ca pe niște copii... obraznici și neștiutori,
Cu toate că voi Mă huliți și sunteți nemulțumitori.
Cobor din Cer să Mă-ntâlnesc cu voi la Sfânta Liturghie
Dar locurile vă sunt goale și inima vă e pustie.
Vă dau ca hrană: Trupul Meu, prin Sfânta Euharistie,
Sângele Meu... să ne unească cu dragoste pentru vecie.
Și pentru aceasta... nu cer mult, decât o inimă curată
Dar încercați să Mă mințiți și-o faceți mai întunecată.
Vă faceți furi de cele Sfinte, nevrând curat să spovediți,
Acele patimi pentru care... cu-amar trebuie să vă căiți.
Nu acceptați puțin canon să-l faceți liberi, pe pământ...
Și să vă dau în dar: Iubirea!... Dulceața Duhului Meu Sfânt!
Nu mai depindeți de-un duhovnic, nu vreți smerita-cugetare,
Neacceptând a lui povețe... vă poticniți în înșelare.
Vă răzbunați când el vă cere să puneți punct păcatului,
Ce sunteți voi să judecați... sluga străină... a Domnului?!...
Prin osândirea ce-i aduceți, mai în adânc vă coborâți
Prin el, chiar Eu vă întind Mâna, dar Mi-o respingeți și-o urâți.
Voi cereți milă de la Mine, dar mila voastră unde este?...
Uitați că cel ce sapă groapă, cu voie se primejduiește.
Nici măcar dinte pentru dinte, să dau pedeapsă nu-ndrăznesc
Ci-aștept mereu căința voastră, cu dragoste să vă primesc.
Eu vă iubesc cu-adevărat! Căci pentru voi M-am răstignit.
Dar voi nu-Mi știți a Mea Iubire, măndria rău v-a amăgit.
Când clopotul vă cheamă dulce, voi alergați spre alte zări.
Vă rătăciți și nu căutați a Împărăției doar, cărări.
Însă Eu negreșit v-aștept, jertfindu-Mă în Sfânt Altar
Nu mai lăsați timpul să treacă, căci pierdeți vremea în zadar.
Căci nu se știe ceasul vostru când se oprește din bătut.
Și-atunci vă-ntoarceți în țărână, la ce ați fost de la-nceput.
Dar faptele ce vă rămân, vă deschid poarta pe vecie...
N-acceptați să primiți osânda, ci-alegeți Raiul prin trezvie.
O, omule! cârtirea ta, Mă doare foarte mult!
Deschide-ți sufletul spre Mine, vreau astăzi ruga să-ți ascult.
Nu Mă mai crede un Străin, ci dă-Mi acum inima ta.
Deși n-ai nici o faptă bună... nădăjduiește-n mila Mea.
Cu toată dragostea și jertfa care din Cer mereu coboară,
Te-aștept să te întorci la Mine și să-ți fac viața mai ușoară.
Primește-Mă în al tău suflet, azi, omule, cu bucurie...
Și Eu... te voi primi în Ceruri... sunt Domnul tău... în veșnicie.
Lucia Opria, 10. 12. 2012
