luni, 11 octombrie 2021

Mama și banii




O bătrânică dintr-un sat a rămas văduvă și n-avea cu cine să-și împărtășească durerea.
Copiii s-au împrăștiat prin lume și chiar i-au spus să-și vândă casa și gospodăria și să se mute la ei în oraș, că au locuințe mari și confortabile.
Bătrânica a decis să nu se grăbească: “Ca mamă aș putea să trăiesc și fără bani. Iar dacă ei mă primesc fără bani, atunci aș putea vinde totul și mai târziu, nu e o grabă.
Și cine știe ce mă așteaptă în viitor? Nici nu știu la cine să mă duc: și fiica e de treabă, și fiii la fel. Cândva toți am fost o familie foarte unită.
Dar cu timpul poate s-au schimbat și ei, poate au uitat de dragostea de odinioară.
Cum îi mângâiam, aveam grijă de ei și câte nopți nedormite au fost… Atunci eu nu așteptam nici un ban de la ei”.
A venit bătrânica la Mihai, el a primit-o cu drag, de bani nu a spus un cuvânt.
Dar după puțin timp Mihai s-a schimbat foarte mult, nu-l mai recunoștea, a devenit ca un străin…
-Fiule, spune-mi, ce ți s-a întâmplat? Spune-mi totul, așa cum făceai când erai copil mic.
– Lasă-mă mamă, am treburi, sunt ocupat, poate e mai bine să te duci să trăiești la Maria?
"Mihai nu mai are nevoie de mine acum, de vrea să închidă ușa din urma mea. Oare cum mă va primi fiica? Ea era atât de bună la suflet când era mică”.
Nici Maria n-a vrut s-o primească:
“Mergi la Ionel să trăiești la el ! ”.
“De bani are nevoie, dar de mamă ba!” – se gândi bătrânica înlăcrimată și a mers la Ionel…
A ajuns la Ionel, el era cam mâhnit. Se uita la mamă ca un om străin.
Îi spune: “Tu bani să-mi dai! Eu voi cumpăra o mașină! Sau vrei să îi duci la biserica ta?
Aici nu ești musafir, dacă vei trăi cu noi va trebui să plătești pentru asta.
Vei avea grijă de copiii mei, dar să nu crezi că vei avea ceva pentru asta.
Au trecut vremurile când erai gospodină, azi trebuie să asculți tu de noi.
Și nu uita să ții limba după dinți.
Îți voi scrie pe o foaie ce ai voie și ce nu, ce ți se permite să spui și când trebuie să taci. Vecinilor să le zâmbești mereu, să le faci impresia că toți suntem fericiți.
Aici toți ne respectă, să fii atentă să nu ne afectezi autoritatea. Căci ești din altă generația și cine știe cum ne poți face de rușine! Dar bine, hai să vorbim despre bani”.
-Dar de ce nu întrebi mai întâi dacă îi am?
-Ce ai făcut cu ei? Parcă ai vândut toată averea? Înțelege, mamă, fără bani nu ne trebuiești.
Atunci bătrânica a plecat la gară… Ședea plângând pe peron, iar vizavi era un colonel cu familia sa.
El o privea cu multă durere și apoi, apropiindu-se, a îndrăznit să o întrebe :
"Bunicuțo, spune-mi, ce ți s-a întâmplat? Poate cineva te-a supărat?”
“Am trăit în oraș puțin, la copiii mei. Mi-au spus că fără bani nu mai au nevoie de mine. Dar oare chiar e vorba de bani, sau mai curând de împietrirea inimilor lor?”
Bărbatul și-a chemat soția, i-a povestit totul pe scurt și a întrebat-o cu drag:
"Poate luăm bătrânica la noi?”
“Eu nu demult mi-am înmormântat mama, pe care am iubit-o foarte mult. Acum totul e trist, lumea s-a schimbat. Hai, bunicuțo, la noi să ne alini puțin din durere!”
"Îți mulțumesc din inimă pentru grijă! Dar înainte de asta aș vrea să mergeți cu mine la copiii mei. Nu voi plânge și nu le voi reproșa nimic, doar vreau să le spun un cuvânt”.
S-au adunat toți copiii la masă, iar mama le-a spus:
“Am decis să vă părăsesc. De acum acestor oameni le voi fi mamă și lor le voi da toți banii câștigați!”
Vaaai! S-au tulburat grav cu toții și au început să se învinuiască unul pe altul, să caute vinovatul.
De ce îi părăsește mama și pleacă la alții?…
Dar colonelul cu o voce dură a oprit toată gâlceava.
"Puteți împărți banii între voi!
Vouă vă trebuie bani, iar eu am nevoie de mamă!
Eu voi avea grijă de ea."
A plecat mama cu acei oameni pentru totdeauna, dar mereu se ruga la Dumnezeu pentru copiii săi, sa fie iertati si sa se inmoaie iarasi inimile lor..
În noua familie a fost primită cu multă căldură și nimeni nu i-a cerut nici un ban.
Iar copiii de atunci au ramas tulburați de păcate, dragostea de bani le-a alungat toată pacea și de acum nici banii nu le mai aduc nici o plăcere sau bucurie.
Banii pleacă și vin, dar mama a plecat ca să nu mai vină…
Această istorioară e pentru cei care au încă mame în viață.
Să vă deschidă Dumnezeu ochii să vă prețuiți părinții acum, ca mai apoi, când nu va mai avea cine să vă audă, să nu aveți de suferit pentru păcatele de acum!
( text preluat de la un tânăr orfan)
Fara mamă nu ai fi văzut Lumina zilei de azi !
Lumina din colțul inimii tale arde prin ruga mamei !
Mâine sa mergi să săruți mâna mamei tale..!
Dacă a plecat sus aprinde o candelă sau un muc de lumânare la mormântul ei și mergi la biserică , vine si ea la Liturghie cu tine !..
Adevăr crud de lumină :
Numai lui Hristos si mamei tale le pasă de tine, suflete !
Lumină lină , Bucurie din bucurie !

Preluare de la Parintele Ioan Bargaoanu


duminică, 10 octombrie 2021

LECȚIE DE ISTORIE


             

de Nicolae Drăgușin
 
Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o tară si o Limbă si un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moţii mei
Că din ei răsare pâinea si prin mine trăiesc ei
 
Valuri tulburi de uitare peste mortii mei se-asează
Limba nu ne mai e limbă, tara nu mai este trează
Azi ne-nvaţă imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii si să venerăm partide
 
Cum să cântărim istoria si s-o vindem pe bucăţi
Cum să facem Mall-uri, vile, scoţând piatra din cetăţi
Pe Vlad Ţepes cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
 
Ne învată idioţii că Bălcescu a fost laş
Şi că Decebal bătrânul a fost un sinucigaş
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimţiţi cât să-şi permită a ne ponegri eroii?
 
Nişte dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n fată ca pe legi adevărate
Bieţi defăimători de stirpe, lacomi si periculoşi
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoşi?
 
Fără urletul lui Horea am fi sclavi si azi pe roată nobilime elevată!
Fără paloşul lui Ştefan am fi paşalâc turcesc
Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!
Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine
 
N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!
Nu trecurăm peste veacuri ca o naţie coruptă
Ci cu aspre sacrificii, si cu jertfă, si cu luptă!
Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
 
Sângele lui Brâncoveanu să inunde eşafodul
Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâşie-n bucăţi
Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăţi
Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni
 
Ca un preambul la imnul ”Deşteptaţi-vă români”
Fierul scos din pieptul tării ne-a fost arma si necazul 
Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul
Munţii nostri aur poartă, am putea să fim bogaţi
 
Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădaţi
Biciuiţi de monştrii vremii si răpuşi de neputinţă
Am trecut peste milenii cu speranţă si credinţă
Si-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi
 
Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci...
Astăzi... cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru tară?
Groşii si libidinoşii, snobii si analfabeţii,
 
Banii mulţi si burta plină, pentru ei sunt sensul vieţii
Nişte lacomi fără şcoală, nişte scârbe, nişte javre
Care pentru-o spagă calcă fără milă pe cadavre
Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanţii
 
Si-am trimis toţi imbecilii, proastele si aroganţii

Să ne facă de ruşine cerând mită pe la toti
Si să fim priviţi prin dânşii ca o naţie de hoţi
Poticnindu-se-n discursuri insipide si banale
 
Fără dicţie sau noimă, cu greşeli gramaticale
Pitipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?
Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
 
De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?
Nu mai sunt eroi in tară, oameni demni si responsabili
Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?
Creierele geniale sunt trimise la străini
 
Spre-a nu-i încurca la furturi pe-aceşti avortoni cretini
Cincisprezece milioane, câţi am mai rămas prin ţară
Să fim pentru haimanale animale de povară
Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar
 
Cam cât lasă ei pe seară spagă la vreun ospătar
Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
Si nici mame disperate,”ce le dau la ăia micii”
Nu mai vreau să-mi văd părinţii dependenţi de tratamente
 
Şi cu banii pentru hrană cumpărând medicamente
Nu mai vreau să-mi văd soţia umilită la ghişee
Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee
Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
 
Cum trăiesc în lux netoţii iar capabilii-n mizerie
Eu aştept Reînvierea, când din marile morminte
Vor ieşi din nou Eroii înarmaţi c-un bici fierbinte
Şi vor face curăţenie printre cei ce ne-au furat
Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat


Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog