luni, 17 iunie 2019

Fetița și înțelepții





Un grup de învățați s-au strans odată la o discuție despre Dumnezeu.
Unii spuneau una, alții alta și nu se puteau ajunge la un acord asupte divinității. Întrebarea care-i divizase se referea la cum ar fi Dumnezeu.
Unul din ei zicea ca nu există Dumnezeu pentru că atunci când copilul se naște el nu are credinta. El punea pe seama părinților implementarea forțată a acestui concept în viața și în sistemul de valori al copilului.
Alții spuneau că această concepție este falsă și că Dumnezeu este acela care simbă modul de a gândi al oamenilor și pătrunde în gândurile lor imediat cum copii au capacitatea de a raționa coerent.
Atunci un altul zise:
– Să aducem aici un copil, să vedem cum i s-a tiparit credința în inimă.
Astfel, au invitat o fetita și au intrebat-o ce stie ea despre Dumnezeu și cum își închipuie ea pe Dumnezeu. Atunci fetița, desfăcându-și hainuta, grăi astfel:
– Eu cred că Dumnezeu este atât de mare încât nu-l poate cuprinde cerul și pământul, pe de altă parte este atât de mic încât încape aici, în inimioara mea.
Autor necunoscut

duminică, 9 iunie 2019

Povestea unui bătrânel

De ce mă insulți copile,
Mă trimiți în pod să zac?
Am muncit doar pentru tine,
Să înveți, casă să-ți fac.

Și-n spatele casei tale
Am făcut o cămăruță
Ca să nu vă stau în cale
Când îți vei lua mândruță.

Ți-am trecut copilul meu,
Fiindcă te am doar pe tine,
Totul pe numele tău
Crezând că așa e bine.

Socotind că n-oi trăi
Să împărățesc pământul
Și nici tu nu m-oi sili
Să îmi sap singur...mormântul.

S-au scurs anii dintr-un foc
Și-ai luat mândruța ta
Și acum nu mai am loc
Nici în cămăruța mea.

Fiindcă e lângă grătar,
Eu crap ușa să miros,
Musafirii vin mai rar
Când în prag apare-un moș.

Te-am crescut ca floarea-n glastră
Și tu-mi spui în pod să urc,
C-asta este casa voastră
Și pe jos mai mult vă-ncurc.

Nu mai pot copilul meu,
Lasă-mă în cămăruță
Și mă rog la Dumnezeu
Să mă ia a ta măicuță.

Și dacă pân’ voi pleca
Mă mai îmbăt de miros,
Ușa n-o voi mai crăpa
Să vă supere un moș!
sursa:Ioan Bebeselea 

miercuri, 5 iunie 2019

BOALĂ DUHOVNICEASCĂ



de Preot Sorin Croitoru
Stăm pe Facebook toată ziua,
Parc-am devenit nebuni..
Hai să mai trăim puțină
Viață-n trei dimensiuni!
Toți au dat în FEISBUCITĂ:
E un virus digital
Ce se ia de la "ecrane"
Și te bagă în spital,
Căci începi să vezi eretici
Chiar și-acolo unde nu-s,
Nu pricepi că OMENIA
E cerută de Iisus!
Însă virusul acesta
Are-o formă și mai grea,
Când acel ce îl contractă
Să asculte nu mai vrea,
Ci cârtește fără frică
Împotriva tuturor,
Până când ajunge oaia
Să-l condamne pe păstor!
Vestea bună e că boala,
Ca să scapi de ea nu-i greu:
Trebuie mărturisită
Imediat lui Dumnezeu,
Spui adică la duhovnic
Despre duhul ăsta rău
Ce te chinuie de-o vreme
Și se-nvârte-n capul tău
De-ai ajuns tu, cel cuminte,
Să cârtești neîncetat,
Instigat fiind de alții
Într-un stadiu avansat..
Când Părintele, cu pace,
O să-ți spună: "Te dezleg!",
Vei vedea că tu la minte
Ai redevenit întreg
Și-o să înțelegi că-n tine
Își făcuse cuib un duh,
Unul din acelea care
Ne tot luptă din văzduh..

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog