luni, 27 aprilie 2020

Amintiri din amintirile mele!


     Amintiri din amintirile mele!Mergeam cu (tâna) bunica Nastasia de mână la biserică şi mereu îi puneam o mie de întrebari! De ce mergem, tână Nastasia, la Biserică? Ea îmi raspundea, dusă pe gânduri, că mergem să ne rugăm lui Dumnezeu pentru sănătate şi iertare de păcate! Nu prea înțelegeam eu ce este acest lucru! Intram în Biserică şi locul nostru, al copiilor, era în față, chiar aproape de catapeteasmă. Mereu mă uitam la icoana Mântuitorului Iisus Hristos din catapeteasmă şi mereu Îl vedeam că se uită insistent la mine. Toată slujba mă urmărea şi eu eram mirat şi credeam că are ceva cu mine! Nu ştiam că aşa este o icoană! Când ieşeam din Biserică, iar o mie de întrebări puse tânii Nastasia! De ce mă urmăreşte Doamne-Doamne din icoană, de ce se uită numai după mine şi după alții nu!!! Bunica se uita plină de pace şi iubire la mine şi îmi răspundea: - Dragul tânii, se uită la tine că te iubeşte, Îi eşti drag, vrea să-L slujeşti, să îi dedici toată viața Lui! Duminica viitoare când vezi că te mai urmăreşte, tu să pleci capul făcând metanie şi să spui rugăciunea! Ai înțeles, dragul tânii? Da, tână, am înțeles! Până astăzi, acelaşi Hristos mă urmăreşte din icoana din catapeteasmă de câte ori intru în Biserică! Acum ştiu ce vrea, de aceea mereu îmi plec capul când intru în Biserică! Plec capul şi spun: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Cu timpul am crescut mare! M-am îndragostit de Hristos şi am făgăduit să Îi dedic viața pentru totdeauna! HRISTOS A INVIAT!!!
Amintiri din amintirile mele!
                                                                                                                                preot  Ioan Danci

Flori de liliac...


Flori de liliac pun la poarta ta,
Lăcrămioare plânse, inima-ți v-a da
Ele au fost culese chiar din ochii mei,
Când un bici de viscol mă lovea în ei.

Ghiocei albiți de lungi așteptări
Îți trimit în dar ca și îmbrățișări,
Narcise bătute de un dor mărunt,
Le așez acum pe aripi de vânt.

Primăvara toată ți-o trimit în dar,
Frumusețea asta nu are hotar
Toporași grăbiți vin în calea ta
Să-ți sărute mână când e vremea rea.

Rouă adunată de pe trandafiri
Să te ocrotesca și de uneltiri,
Pașii tăi lumină, urme vor lăsa
Peste tot în lume, chiar și-n calea mea!

Camelia Cristea

marți, 7 aprilie 2020

Cratima


N-am să dau acum în bobi
Să-i trezesc pe cei ce-s snobi (orbi)
Şi nici ciur umplut cu apă...
N-am să car în valea seacă.

Am să prind în palme floarea
Ce îmi mângâie destinul
Nu strigaţi prea tare totuşi
Că se sperie declinul...

Şi nu daţi cu pietre-n geam
Mi se crapă dimineaţa,
Toamna printre riduri cată
Să-mi arate iarăşi viaţa!

Chiar de plouă cu regrete
Printre rânduri şi în mine,
Uneori prin visul ăsta
Mă ridic şi-mi este bine...

Vă miraţi prea mult îmi pare
Că sunt om şi mă mai doare...
Cratima dintre cuvinte
Ce o simt că e fierbinte...

foto sursa internet

Camelia Cristea

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog