vineri, 25 aprilie 2025

Cuviosul Gherontie de la Tismana, cel nebun pentru Hristos (1934-2018) 🇷🇴




Cred că a sosit momentul să vă spun ce mi-a spus fratele Gherontie în luna iulie a anului 2002, chiar atunci când era la mine acasă. Mă întreabă la un moment dat: „Ce zici, crezi că va mai ieși lumea în stradă?”

Eu i-am răspuns că nu cred că se va mai întâmpla asta.

La care mi-a răspuns: „Va fi revoltă mare, cu mii de morți. O să vezi, vei apuca vremurile acelea. Eu nu voi mai trăi pe atunci. Să le spui celor credincioși să nu participe la revoltă.”

De asemenea, mi-a spus că va fi un cutremur foarte puternic, spre 9 grade care va avea loc pe timpul nopții, aproape de perioada revoltei.

După cutremur și revoltă, mi-a spus că va începe cel de-al treilea război mondial și că vor intra rușii în țară, chiar poporul român va cere ajutor de la ruși. Mi-a spus, de asemenea că aceste evenimente și alte necazuri care vor veni peste noi pentru păcatele noastre vor determina BOR să-l canonizeze pe Părintele Arsenie Boca.

După război, vor reveni monarhiile în toată Europa, inclusiv la noi, în România, și va urma o nouă epocă de încreștinare puternică a popoarelor care nu l-au cunoscut pe Domnul Iisus Hristos. O să revin cu altă postare referitor la cine va fi viitorul rege al României.

Mai spunea fratele Gherontie că va veni o mare foamete peste omenire înainte de cel de-al treilea război mondial, dar că în România nu se va muri de foame. Mi-a zis că, dacă avem grâu și porumb, îl vom fierbe și nu vom muri de foame. În Grecia, a spus că va fi o foamete și mai mare ca la noi în țară.

După război, Basarabia se va uni cu România. Mi-a spus să ne rugăm la Dumnezeu, la Maica Domnului și la toți Sfinții, ca să mai îndulcească Dumnezeu pedepsele ce vor veni peste noi pentru păcatele noastre, în special pentru avorturile în număr enorm de mare pe care le-am săvârșit.😭

Revolta și războiul vor veni în primul rând pentru păcatele noastre, cum spuneam, în special din cauza avorturilor și pentru faptul că întreaga lume a devenit și este pe cale să devină, inclusiv la noi, o mare Sodoma și Gomora, dar și din cauza celor care ne conduc și care ar putea să ne implice într-un război cu Rusia.

Acest lucru este întărit și de profeția celor trei pustnici (Zosima, Nectarie și Neofit), care au pustnicit până de curând pe munții Rarău și Giumalău (vezi cartea Pustnicii din Sfântul Munte Athos, unde există un capitol dedicat pustnicilor din România) și care vorbesc despre revolta ce va veni în România.

Părintele Nicodim Bujor, văzător cu duhul de la Sfânta Mănăstire Cernica, a vorbit, de asemenea, despre cutremurul care va veni peste țara noastră, spunând că acesta va fi pentru a ne feri de implicarea într-un război cu Rusia.

Îmi spunea că țara noastră va fi atât de afectată după revoltă și cutremur, încât cei care ne-ar dori implicați în război nu vor mai putea conta pe noi. Deși rușii vor intra în țară și vor lovi locurile unde se află trupele străine – de exemplu, la Deveselu, unde este scutul antirachetă, și în alte zone – noi nu vom fi afectați atât de mult de război.

Când mi-a spus părintele aceasta în 2002, noi nici măcar nu eram membri NATO. Părintele spunea că principalele pedepse pentru români sunt revolta și cutremurul. Multe țări occidentale vor fi pur și simplu pustiite de ruși și de dezlănțuirea naturii, inclusiv SUA, de care, spunea el, se va alege praful.

Sunt multe de spus despre câte mi-a povestit fratele Gherontie despre vremurile din urmă. Îmi spunea că noi, creștinii ortodocși, avem două arme incredibil de puternice lăsate de Dumnezeu: postul și rugăciunea.😇

Să ținem toate posturile de peste an, să postim miercurea, vinerea și, cine poate, lunea, mai aspru. Să citim mai mult din Psaltire, pentru că, spunea el, cea mai puternică rugăciune este cea din Psaltire, pe care o știa pe de rost.

Să citim acatiste către Maica Domnului, mai ales Acoperământul Maicii Domnului, și să ne rugăm fierbinte și în cursul zilei cu următoarea rugăciune:

„Doamne Iisuse Hristoase, Maica Domnului și toți sfinții neamului, salvați țara noastră, România, pe toți creștinii români ortodocși din țară și de pretutindeni, pe toți creștinii ortodocși, pe toți drepții din poporul vostru cel ales și pe cei bineplăcuți vouă, de pedepsele ce stau să vină asupra lumii pentru păcatele noastre.”

- Cuviosul Gherontie de la Tismana, cel nebun pentru Hristos (1934-2018) 🇷🇴

Sursa: Mărturia lui Dan Orza, fiu duhovnicesc al cuviosului Gherontie


joi, 24 aprilie 2025

Pe urcușul spre Inviere ...




Pe urcușul spre Inviere ai să întâlnești în cale..
Pe Hristos în ochii celor ...care nu cer lucru mare....
Poate doar cu colț de pâine ...un cuvânt de mângâiere...
Pentru neputinta lor care și-o duc in tăcere...

Pe urcușul spre Înviere iti trimite Dumnezeu...
Suflete ce in durere își duc crucea tare greu..
Pentru o clipa te opreste si cu mirul rugaciunii..
Unge fiecare suflet ce-i căzut în tina lumii..

Căci doar binele făcut pe urcușul spre Înviere..
Iti aduce la sfârșit iertare si mângâiere...
Si cu sufletul curat vei cânta cu bucurie...
Inviat-ai din mormânt...Doamne...slavă Ție!

Maria Pintican...

Urcușul spre Înviere trece pe la poarta celor năpăstuiți!

miercuri, 16 aprilie 2025

LA SPOVEDIT


E vecernie...asfințit...

Într-un vechi schit patriarhal,
se-nfiripă la altar
la un preot plin de har,
un mirean pășind smerit
grăbind drept spre spovedit...

După slujba cea de seară,
lenevit și plictisit,
îl luă popa de îndată
pe flăcău la ispitit:
Preotul cam rumenit,
după ce-i luă seama bine,
îl pofti-n pridvorul său
și-n cuvinte doar puține
l-întrebă pe măgădău:
-Ia spune-mi tu drag flăcău,
ce vânt te-a adus la mine,
ce păcat atât de greu
încât nu pot decât eu
să-l dezleg cu harul meu?

Ținând cont că-n vecernie
e și Sfânta Liturghie,
sincer și cu evlavie
toarnă acum fiule mie,
hai!...toarnă fără sfiiciune
spune-mi tot din "gestiune"!
Azi, ai avut noroc cu caru',
că mi-e dezlegat tot haru'!
și m-ai prins să știi...minune...
într-o zi cu toane bune,
și nu știu cum s-a brodit,
tare bine ai nimerit...
că ieri dac-ai fi venit,
nu știu zău ce-ar fi ieșit...
-Părinte, după cum e rânduit
eu am mai păcătuit,
și-am venit la spovedit,
ca să dorm mai liniștit...
mai ales c-aproape-i zău,
și ziua de Mătcălău...
 
-Hai!...să începem de îndat'!
zise popa, aranjându-și mitra-n cap,
spune-mi iute al tău păcat
dacă vrei să fii iertat...
Să purcedem pe-ndelete,
ce păcate ai...defecte...
și să trecem la-ntrebat:
ia spune-mi...oare ai furat?

-Nicidecum...zise el destul de vag,
fiind cu ochii pe al popii larg potcap,
nici prin cap nu mi-ar fi dat!
arăt eu a scelerat
ce-i stă capul la furat?

-Biiine!...fiindcă-i Săptămâna Mare,
zise popa cu încruntare,
te întreb...ca fiecare...
tu cumva nu ai postit,
postul l-ai nesocotit,
ori cumva te-ai dedulcit
și cu carne te-ai "mânjit"?
sau poate te-ai ghiftuit...?

haide!...spune amănunțit...
-Părinte...uite ce-i...
eu mi-s tare credincios,
chiar de sunt mai pofticios,
sunt atât de evlavios
că n-aș roade nici un os...
...indiferent de-apetit,
nu mă las eu de postiiit!!

-Sau băiete...ți-ai făcut tu chip cioplit?
ai trecut la vreun alt rit?
spune iute și degrab'
te-ai rugat în vreun mihrab?
-Vaaai părinte!...sunt uimit
de-ntrebarea ce-ai găsit...
nu mă las eu convertit
de-un alt cult ori de-un alt rit...
haide zău...eu am doar un Dumnezeu!

Ce...arăt a fariseu
să mă-nchin la vreun alt zeu?
-Ai vorbit de rău cumva,
vreun vecin...pe cineva?
-Părinte, eu de toți vorbesc doar bine,
poți să-ntrebi pe orișicine!
nu fac d-astea...mi-i rușine!!

-Poate ai fost nechibzuit
și vreodată rătăcit
poate că ai clevetit...
Și...cine știe...în rătăcire
ai luat poate în deșert
chiar cuvântul din Psaltire...

Ăst păcat de-ai săvârșit,
fiule...tu să știi...rău ai greșit...
nu-i păcat obișnuit
pomenit p-aci prin schit...
dacă nu-i mărturisit
taare-i greu de ispășit...
și ți-o spun așa...cinstit...
dacă nu-i împărtășit,
vei rămâne afurisit...

-Popo, pe onoarea mea,
n-am făcut-o-n viața mea,
eu sunt enoriaș pios,
cum puțini ca mine-au fost!
nu prea dau eu vorba-n vânt,
nici în cuget, nici în gând,
glasul Domnului l-ascult,
respect oricare cuvânt...

-Cu vreo rudă te-ai certat
de-ai rămas neîmpăcat?
-Nu părinte-ți spun cinstit
eu mi-s tare liniștit,
nu-s certat cu nimenea,
cum să-ntrebi așa ceva?

-Atunci...poate-ai preacurvit?
-Nuuu părinte...io-s cinstit...
(zise el cam bâlbâit...),
n-am poftit în viața mea
la femeia altuia!
ce să fac Doamne cu ea?
-Poate ochii ți-ai clătit,
ori doar poate ai jinduit
la vreun sân mai rotunjit,
sau vreun trup care se-ndoaie
sub tricoul ud de ploaie?

Ori poate la trupuri nude
de femei cu bluze ude,
tu...cu privirile-ți zălude,
nu cumva te-ai mai zgâit
ochiul de ți-ai primenit?
scuze...vrusei să zic pângărit...
Zise popa dus pe gânduri,
și-i scăpă un plescăit...

Sau avut-ai tu vreodată
pofte mai necuviincioase
cu femei mai pofticioase,
poate gânduri necinstite
cu femei căsătorite?
-Iooo?!?...vai de mine și de mine,
să gândesc doar mi-i rușine...
zise...dând de zid să se sprijine
gata-gata să leșine...

eu sunt un băiat subțire
cu bun simț în devenire,
nici măcar n-aș fi îndrăznit
ca măcar să fi gândit...
zise tânărul spășit
afișând un chip pierit...
-Bine, bine!...în sfârșit...
atunci zi...cu ce-ai greșit,
de la mine ai venit?

că eu după cum bag seama
n-ai dat nici prin dame iama!
Și io-ți spun acu' cinstit,
tu ești un neprihănit,
șopti popa năucit...
de când sunt eu pustnicit
și plecat în sihăstrit
alt' mai bun n-am auzit...

Pentru ce pot Doamne eu
ca acuma să te cert?
că deși sunt un expert
nici nu am ce să îți iert...
Om fără păcat ca tine
n-am văzut de când eu sunt
popă pe acest pământ...

-Măi băiete...tu ești sfânt
cum puțini pe lume sunt!
Și-acu' nu-nțeleg prea bine
ce cați tu-n altar la mine?
că eu nu am ce să-ți fac,
că tu n-ai niciun păcat...
Iartă-mă că te-ntrerup...
hai la taica să te pup,
că după câte-am văzut
ești curaat...și la suflet...și la trup!
și te-ntreb...că n-am decât...
tu...'au...făcut-ai sex în grup?

-Vaai părinte!...ce urââtt...
cum poți spune așa cuvânt?!?
nici măcar atât...în gând...
Atunci, zi-mi un mic păcat
ca să poți să fii iertat,
unul care să-l fi încercat,
unul mic...neapărat...
hai...să-ncerc și alt macaz...
oare-ai tras cumva pe nas?

-Vai părinte, iar m-ai pus în greu impas...
Juur!...să rămân fără de glas...
jur, pe copii...iconostas,
dac-o gură doar am tras!
-Mai băiete...dacă vrei ca să te scap,
spune-mi doar un mic păcat...
unul mic ce te-a corupt,
cu-al meu har să mă ocup...
haide!...spune unul...te ascult!

-MINT PĂRINTE!...MINT DE RUP!
Ce să fac părinte acuma
dacă-mi place mult minciuna?
că din zori și până apare luna,
MINT PĂRINTE!...MINT ÎNTRUNA!

La Biserici bat clopotele, noi batem covoarele!

De Luni, Domnul Iisus Îşi începe Pătimirea Sa pentru despătimirea noastră.
„Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită şi îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină şi mă miluieşte” (Luminânda din Săptămâna Patimilor).
Curățăm casele, umflăm piscine, fugim după cumpărături… dar ce facem cu sufletul?
„Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită… și eu n-am haină să intru…”
Așa se roagă Biserica în Săptămâna Patimilor.
🌿 Hristos merge spre Cruce, tăcut și lovit, iar noi ne pregătim mesele și hainele pentru Paști. Uităm că e vreme de rugăciune, nu de alergătură. Uităm că El poartă Crucea tuturor – și a celui cu funcții, și a celui necunoscut.
🕯 La Înviere, facem raliu cu lumânarea în mână. Iar în ziua cea mare, iepurașul nostru trebuie să ne aducă bani și fericire, de parcă el e stăpânul sărbătorii.
📿 Biserica nu e podium de prezentare pentru ultima colectie de primavara, ci poartă către viața veșnică. Hristos nu vine să ne încurce planurile, ci să ne mântuiască. El bate la ușă. Deschidem?
🙏 Faceți loc și Domnului la sărbătoare! E ziua Învierii Sale – să ne bucurăm și să ne veselim în ea cu inimă curată!

marți, 15 aprilie 2025

Săptămâna Patimilor).

 

La Biserici bat clopotele, noi batem covoarele!
De Luni, Domnul Iisus Îşi începe Pătimirea Sa pentru despătimirea noastră.
Noi începem curăţenia în case, umflăm doagele piscinelor, apoi alergăm dopaţi către mall-uri.
„Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită şi îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină şi mă miluieşte” (Luminânda din Săptămâna Patimilor).
În aceste cântec de o muzicalitate desăvârşită vedem că Domnul Iisus, Cel ce se îmbracă cu Lumina ca şi cu o haină şi are grijă de noi mai mult decât de crinii câmpului, conştientizează necesitatea primenirii şi împrospătării, însă în Adevărul Său.
În Săptămâna Patimilor, dureros ca o încrâncenare, calea noastră devine o intersecţie nesemaforizată, pe culoarele hypermarket-urilor, pentru cobiliţele multimodale.
Mântuitorul tace în această Săptămână în faţa puterilor vremelnice, ştie că ideologia sufocă dragostea, nu vor înţelege nimic din jertfă. Cum să înţeleagă domnii lumii acesteia că se frânge şi pentru ei, care aparent au lumea la picioare? Săracul Lazăr şi văduva cu cei doi dinari au întâietate în Împărăţie, ceilalţi cumpără ranguri şi proprietăţi.
Este lovit, umilit, prietenii Îl părăsesc, prin inima Preacuratei trece sabia profeţită de dreptul Simeon.
Noi ne gândim ce vom bea, ce vom mânca la masa de Paşti.
În căderile noastre, Hristos este Calea şi duce Crucea ministrului şi a omului de la sapă, printr-un voluntariat tainic, de două milenii. Nu are nevoie de mediatizare, nu are nevoie de posturile şi metaniile noastre aplicate ca după un cod deontologic.
Nu are nevoie, dar doreşte întoarcerea noastră la frumuseţea cea dintâi, la chipul şi la asemănarea Sa.
Hristos este Viaţa şi împărtăşirea cu El ne asigură totul, rezolvă inclusiv şi toată grija cea lumească.
În Vinerea Mare, se cântă, se trăieşte Moartea în toată substanţa ei chinuitoare şi înspăimântătoare.
„Astăzi s-a răstignit pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape. Cu cunună de spini a fost încununat Împăratul îngerilor” (troparul din Vinerea mare).
Suntem prea ocupaţi ca să murim cu Hristos, avem de tranşat mielul, de vopsit ouăle în culorile zbuciumului nostru interior. Dacă mergem la biserică suntem competitivi în spânzurarea nodurilor pe sfoară.
Curtea Bisericii devine în comunităţile mici un podium pentru colecţia de primăvară, un bâlci al bilanţurilor de la ultimul exerciţiu al întâlnirilor şi achiziţiilor.
În noaptea Învierii facem raliuri cu lumânările aprinse, semnificaţia noastră fiind doar una de protecţie a micuţei flăcări.
În ziua cea mare, a Învierii, trimitem într-un limbaj de lemn remasterizat sms-uri în care săracul şi plăpândul iepuraş paşte fericit şi are obligaţia să ne dea case, bani, servicii. Dacă ar fi conştient că el, o fiinţă mică a Creatorului e personaj principal într-un spectacol al grotescului cu dichis, într-o zi unică pentru omenire, s-ar retrage sfios din prea mult bun simţ.
Participăm în campionatul ouălor albastre, verzi, vineţii, apoi, vorba cântecului, „săptămâna mare trece, ne-om iubi mândro cât zece!”.
După Paşti, metalele grele din excese ne mortifică, ne întunecă, ne intoxică pentru că noi facem totul după chipul şi asemănarea noastră, a lumii în care trăim şi a prinţului veacului acestuia, ce se vede totuşi depăşit în imaginaţie de bestiala noastră aplicaţie de viaţă.
Iisus Hristos e un Domn, nu ne încurcă nimicurile zilei, devenite mod şi ideal de viaţă, stă la uşă şi bate. Dacă Îl chemăm, nu vine cu mâna goală, vine cu Însuşi Trupul şi Sângele Său.
Faceţi loc şi Domnului Nostru Iisus Hristos la petrecere, doar este Ziua Învierii Sale, ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim!
Cosmin Stoica

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog