De Luni, Domnul Iisus Îşi începe Pătimirea Sa pentru despătimirea noastră.
„Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită şi îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină şi mă miluieşte” (Luminânda din Săptămâna Patimilor).
Curățăm casele, umflăm piscine, fugim după cumpărături… dar ce facem cu sufletul?
„Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită… și eu n-am haină să intru…”
Așa se roagă Biserica în Săptămâna Patimilor.
Hristos merge spre Cruce, tăcut și lovit, iar noi ne pregătim mesele și hainele pentru Paști. Uităm că e vreme de rugăciune, nu de alergătură. Uităm că El poartă Crucea tuturor – și a celui cu funcții, și a celui necunoscut.
La Înviere, facem raliu cu lumânarea în mână. Iar în ziua cea mare, iepurașul nostru trebuie să ne aducă bani și fericire, de parcă el e stăpânul sărbătorii.
Biserica nu e podium de prezentare pentru ultima colectie de primavara, ci poartă către viața veșnică. Hristos nu vine să ne încurce planurile, ci să ne mântuiască. El bate la ușă. Deschidem?
Faceți loc și Domnului la sărbătoare! E ziua Învierii Sale – să ne bucurăm și să ne veselim în ea cu inimă curată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu