SPORIRE DUHOVNICEASCĂ

https://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.com

        Bucuria mea, fiecare crestin ortodox cautand mantuirea sufletului sau isi doreste cu ajutorul lui Dumnezeu, sa sporeasca duhovniceste. Sfantul Ignatie Briancianinov spune: “Cand Domnul vrea sa-i daruiasca cuiva sporire duhovniceasca, ingaduie sa vina asupra lui “lupta”. Ispita sufleteasca il inmoaie pe om, il imblanzeste asa cum este imblanzit calul gonit in manej, la coarda. Celui ce biruie i se ingaduie sa intre la Cina Harului: si intra, și gusta, si se indulceste la Cina Domnului sau cum se indulceste la ospatul imparatesc ostasul care si-a dovedit credinta prin statornicie, prin barbatie, prin rani, prin biruinta”. Iar Sfantul Paisie Aghioritul ne sfatuieste asa: “1. Ingrijeste-te zilnic de suflet. 2. Trebuie sa dobandesti dumnezeiasca dreptate, iar nu logica si doar atunci Harul lui Dumnezeu va veni la tine. 3. Inainte de a face ceva, gandeste-te: „Oare Hristos vrea sa fac eu aceasta?”. Apoi actionează in consecinta. 4. Tu insuti sa lucrezi desavarsit ascultarea, pentru a putea vorbi altora, mai tarziu, cu privire la virtutea ascultarii. 5. Nu-ul pe care il spui oamenilor trebuie sa fie un nu, iar da-ul trebuie să fie un da. Nu te preface. Spune ceea ce gandești, chiar daca aceasta face rau celuilalt. Totusi, spune-o cu bunatate si nu-l lasa pe celalalt fara cateva explicatii. 6. Trebuie sa ai si sa pazesti aceasta demnitate duhovniceasca: sa fii mereu cu luare-aminte la ceea ce le place aproapelui tau, iar nu la ceea ce-ti place tie. 7. In fiecare zi sa citesti un pasaj din Noul Testament. 8. Nu privi la ceea ce fac altii, nici nu cerceta cum si de ce o fac. Propriul tau obiectiv este curatarea sufletului si desavarsita supunere a mintii dumnezeiescului Har. Asadar, sa ai grija tu de tine: sa te rogi, sa studiezi, sa spui smerit Rugaciunea lui Iisus, sa stii ca ai absoluta trebuinta de milostivirea lui Dumnezeu”.

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze si sa-ti dea sporire duhovniceasca. 

                                                                               Amin si Aliluia!
                                                                                  Preot Ioan .

PR. IOANICHIE | CUM PREÎNTÂMPINĂM CEL DE AL III-LEA RĂZBOI MONDIAL

Să urmăm câteva sfaturi esențiale ale Pr. Ioanichie de la mănăstirea Surpatele, despre cum putem preîntâmpina un război mondial prin rugăciune și fapte de pocăință. PR. IOANICHIE | CUM PREÎNTÂMPINĂM CEL DE AL III-LEA RĂZBOI MONDIAL

Se cere multă rugăciune!

Înainte de toate vă binecuvintez și vă doresc să aveți multă nădejde în Dumnezeu că toate încercările vor trece! Rugați-vă neîncetat Maicii Domnului și să nu deznădăjduiți!

Pe timp de război, să avem grijă mai mult de starea sufletească. Se cere multă rugăciune înaintea lui Dumnezeu ca să ne păzească de pericolul mare al celui de-al treilea război mondial. Să ne spovedim mai des, să ne împărtășim mai des, adică să fim pregătiți și pentru viața de dincolo.

Aici, de multe ori, ne fură mintea, grijile acestea pământești, dar cu ajutorul lui Dumnezeu le vom trece pe toate, numai să cerem ajutorul Lui din toate puterile noastre. Să fim împăcați cu toată lumea, să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine și pe cei care ne fac rău. Pentru că și ei sunt făptura lui Dumnezeu, numai să sunt înșelați de satana să facă rău.

Să avem în noi duhul acesta de dragoste, de optimism! Să depărtăm de la noi duhul pesimist! Să avem duhul acesta de smerenie și chiar dacă îl vedem pe aproapele cu unele păcate, să zicem: „Măi, în fața lui Dumnezeu, el poate are doar păcatul acesta, așa că nu-l judec. Are cine să o facă”. Eu, dacă pot să-l îndrept cu cuvinte duhovnicești, dacă nu, mai bine este să tac. De aceea, zice Mântuitorul: „Nu judecați ca să nu fiți judecați!”. Să Îl lăsăm pe Dumnezeu să judece! Să spunem rugăciunea: „Doamne, luminează-ne mintea și lor și nouă!”.

Păcatul nepăsării

Oamenii prin păcate și patimi, chiar dacă au mers o viață la biserică, așa de tare L-au pierdut pe Dumnezeu, încât nu mai înțeleg ce se întâmplă cu adevărat în lume sau dacă chiar înțeleg, nu le pasă. Sunt indiferenți și indiferența aceasta este un mare păcat pentru că ar trebui să spui tuturor ce se întâmplă ca să salvezi suflete.

Lipsa smereniei, a iubirii, a dus la satanizarea oamenilor. Prin lipsa pocăinței adevărate, egoismul, invidia, iubirea de argint, aceste patimi drăcești au încleștat inimile oamenilor. Timpul a ajuns să fie din ce în ce mai puțin. Diavolul, prin răutatea oamenilor, a căpătat putere mare asupra lumii. Acest duh îi ține înțepeniți pe oameni, nu mai fac bine, nu mai protestează împotriva abuzurilor. Pur și simplu, nu le mai pasă de nimic.

Nu vă fie frică, ci doar bucurați-vă cei ce trăiți în Hristos! E vremea muceniciei. Unde există dragoste de Hristos, nu există spaimă și îngrijorare pentru ce va fi. Dacă aveți gânduri, simțăminte rele multe: mânie, invidie, iubire de argint, dușmănie, aflați că sunteți tare departe de Dumnezeu.

Nu putem spune că nu știm cum sunt vremurile. Sfinții ne-au avertizat despre aceste timpuri, pentru că Domnul a voit așa, să știm noi prin ei. Căutați și citiți profețiile Sfinților Părinți despre vremurile din urmă! Nu ascultați vorbele unor minți rătăcite! Apărați-vă familia de experimentele care se fac! Dragostea va salva lumea aceasta confuză, bolnavă, fără repere morale și spirituale serioase.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 83)

De-aș avea un car cu flori

Aș ieși cu el în zori,
Undeva la drumul mare
Și aș da la fiecare ...
Câte un buchet frumos

Să-l primească bucuros!
Să-i fac ziua luminoasă
Și-n piept inima voioasă!
Omului cu suflet bun

I-aș așterne și pe drum
Un mănunchi de floricele
Să calce cu drag pe ele,
Să se bucure de viață

Luminându-se la față,
Să-i fie ziua ușoară
Cum e fulgul care zboară!
Omului cu suflet rău ,

I-aș da flori din carul meu
Chiar, buchetul cel mai mare,
Să aibă parte de soare,
Pe cărarea vieții lui

Rău nu facă nimănui!
Și aș picura pe ele
Strălucire de la stele
Să îi lumineze fața,

Cu alți ochi să vadă viața!
Copilașilor în zori
Le-aș da câte-un braț de flori,
Mi-aș goli carul cu ei

Dar mai trec și bătrânei,
Lor le-aș da câte o floare
Aleasă cu grija mare,
Și-un noian de gânduri bune

Bătrânețea să-și aline!
Cum nu am atâtea flori
Aș ieși-n a zilei zori,
Tot așa la drumul mare

Și-aș ruga pe fiecare ....
Cu o vorba dulce, bună,
Să schimbăm lumea-mpreună!
Să lăsăm răul deoparte

Că așa nu se mai poate,
În țara cu oameni buni
Dumnezeu face minuni!

~Teodora Dumitru~

.. M A R T I E .....

https://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.com/

Doamne-as vrea sa fiu o floare, ghiocel de-ai vrea, Iti cer!

 S-am parfum, miros, culoare, 

Sa fiu prima vestitoare, stralucind timid sub soare, sa-ndrept lumea catre Cer.

Sa-mi dai cantec in potire si petale de-alb clestar, clopotel sa dau de stire despre minunatul Mire, Despre marea Lui Iubire si nemarginitu-i Har. Sa pasesc in noua viata, de sub haina de zapada, Din furtuni si nori, din ceata, Spre lumina cea mareata si-n eterna dimineata, primavara toti sa vada!

Doamne, astazi sunt o floare, ghiocel intr-un manunchi, Cu-alte flori in sarbatoare, Din gradina Ta cea mare, Iti dam slava prin cantare, Ne prosternam in genunchi! Mihaela Anton

Bucuria mea, aceasta poezie scrisa de Mihaela Anton ne aduce in suflet “primavara”, ne-a fericit sufletul prin cuvintele minunate, pornite din inima ei. Dumnezeu si Maica Domnului sa-i rasplateasca.

                                                                                          Amin si Aliluia!
                                                                                         Preot Ioan 

Legenda Mamei – Povestea care se spune în fiecare 8 Martie

           

Se spune că, demult, într-un sat ascuns între dealuri, trăia o femeie simplă, cu mâinile aspre de muncă și cu ochii mereu luminoși. Nu avea haine scumpe, nici podoabe, dar avea ceva ce nimeni nu putea cumpăra: o inimă care bătea pentru alții.
În fiecare dimineață se trezea înaintea soarelui. Aprindea focul, pregătea pâinea, își mângâia copiii pe frunte și le șoptea:
— Să fiți buni, și lumea va fi mai bună cu voi.
Într-un an, iarna a fost grea. Satul era obosit, oamenii triști, iar primăvara întârzia. Copiii au întrebat-o:
— Mamă, când vine primăvara?
Ea a zâmbit și a spus:
— Primăvara vine acolo unde este iubire.
Într-o noapte, când toți dormeau, femeia s-a rugat în tăcere:
— Doamne, dacă pot face ceva pentru bucuria lor, ia din puterea mea și dă-le lumină.
Legenda spune că în dimineața de 8 martie, din pașii ei au răsărit primele flori. Ghiocei albi, semn de speranță. Lalele roșii, semn de iubire. Narcise galbene, semn de lumină.
Oamenii au înțeles atunci că mama este primăvara casei.
Ea aduce căldură când este frig.
Ea aduce pace când este furtună.
Ea aduce speranță când totul pare pierdut.
De atunci, în fiecare an, pe 8 martie, copiii oferă flori mamelor lor. Nu pentru că florile ar fi suficiente, ci pentru că sunt semnul că iubirea primită s-a întors înapoi.
Și se mai spune că acolo unde o mamă este iubită și respectată, primăvara nu întârzie niciodată.
Tu ce floare îi dăruiești mamei tale anul acesta?