Se spune ca in zilele pe cand, Iosif si Maria fugeau cu pruncul lisus in brate pentru a-l proteja de calaii lui Irod era o arsita mare, iar lui Iisus i s-a facut foame Maica Domnului a coborat de pe asin, in desert, pentru a-l hrani. In timp ce pruncul se hranea la sanul ei.... ochii Mariei erau plini de lacrimi si se gandea de ce oare acei oameni doreau sa-i ucida fiul. A luat caciulita copilului si si-a sters cu ea lacrimile.
Caciulita s-a umezit si, pentru a o usca...., a pus-o pe un spin uscat. Dupa ce a hranit copilul, s-a pregatit de plecare dar, cand sa ia caciulita ce vazu? Minune! Tulpina uscata a spinului se prefacuse intr-o planta verde, iar in locul caciulitei aparuse o floare alba ca neaua, deschisa ca un potir de cristal. Asa s-a nascut crinul alb o floare care aduna in cupa imaculata primele lacrimi de roua ale diminetii.
