Tu, Sodoma..tu, Gomora, Domnul v-a mai ars cândva Dar v-ati ridicat din moarte, ati mai renăscut din ea ? V-au zidit acum in trupuri si in suflete si-n minte V-au fortificat cu patimi, chiar si fețele ,,cinstite"!
Dumnezeule al milei si al celor in nevoi , Cum l-ai scos pe Lot din ele, asa sa ne scoti pe noi ! Sa ne izbavesti de patimi, sa ne scoti din astă lume Merele cele stricate, vor strica pe cele bune !
Ne tot cearta Cel din ceruri, prin cutremure si semne Prin necazuri, boli cumplite...ne mai rabda iar o vreme, Ne trimite a Sa milă, ne mai dă o dimineată Poate ne-om opri sa punem, un nou inceput in viată !
Falsi crestini, chiar si-n biserici, L-au pe Domnul doar in minte Iar in suflete mandrie, farisei in cele sfinte, Unii prea cunosc Scriptura,altii pe Sfintii Parinti, Si stiind toate acestea, cred ca-s, Doamne, mântuiti !
Dacă-n suflet au mândria, dacă-i stăpâneste ura Degeaba citează Sfintii, degeaba cunosc Scriptura Dacă mintea isi inaltă,cu dispret privesc la frati Ce-n Biserica cea Una, ca si ei sunt botezati,
N-au nici plată, nici răsplată, nici cununi de mucenici Si cu cât mai mult se-naltă, cu atât devin mai mici, Cum a spus cu sfânta-i gura si Apostolul odată: Celui ce-i pare că stă,aminteste-i să nu cadă !
Unii tot repedă-ntruna ca ei sunt in Adevăr, Să nu uite ca si Eva, a căzut de la un măr Si Adam fiind in Slavă, si in grația divină A fost izgonit de Tatal, din Cereasca Sa Grădină !
Iară Lot trăind sărmanul in cetatea desfrânată Dumnezeu trimis-a ingeri si nu l-a lăsat să cadă, Numai Dumnezeu cunoaste care sunt alesii Săi, Nestiute-s uneori, ale mântuirii căi !
Multi vorbesc de Eliana, că-i așa...evlavioasă Dar nu știu că dintre oameni este cea mai păcătoasă Daca multi i-ar ști povestea, vaai...crestine-ai să te sperii N-ai văzut mai păcătoasă nicăieri în Evanghelii !
Rătăcit-a vreme multă prin hățișurile vieții De la răsăritul stelei până-n zorii dimineții Cheltuindu-si mostenirea....cea primită de la Tată Când in Duhul Sfânt și apă, a fost pruncă botezată !
A fost oaia cea pierdută printre lupi și vulpi viclene Si-a zburdat nestingherită printre șerpi și printre hiene O tot căuta Păstorul, o striga cu dulce glas Ea râdea fugind departe...nu făcea spre El un pas !
Răspundea cu nepăsare la chemarea Lui duioasă Pâna-n ceasu-n care viața a lovit-o nemiloasă Când in sufletul zburdalnic au pătruns dureri amare A privit spre cer sfioasă...la Prea Sfânta Născătoare !
Și-a trimis Stăpâna înger, din alaiul lui Hristos Să o poarte spre Lumină din hătisu-ntunecos ,, - Iată, oaia cea pierdută, ți-am găsit-o , s-a întors!" Așa a grăit Stăpâna pentru mine lui Hristos !
,,- S-o hrănești din Sfânta-Ti mână,s-o adăpi că-i însetată, Să-i tămăduiești durerea că-i de fiare sfâșiată ! S-o iubești și să o mângâi, căci departe-a stat de Tine N-a-ndrăznit să se întoarcă...însă m-a strigat pe mine!"
,, - Vino, oaia Mea pierdută, Te-astept și strig de mult Te-am lăsat pribeagă-n lume pentru că așa ai vrut Dar iubirea Mea e mare...încă stau și vă astept Nu puteți voi a greși...atât cât pot Eu să iert ! " sursa https://web.facebook.com/elena.popescu.3572846
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
