Trece lebăda pe ape, maiestuoasă ca regina,
O privesc cu mari emoții și nu știu a cui e vina..
Întrebându-mă mai bine, înțeleg că-mi amintește
De Luceafărul ce lacul plin de nuferi îl iubește..
El a scris și-o am la suflet lebăda cea maiestuoasă,
Ce se duce să se culce printre trestii somnoroasă..
E o pasăre tăcută, nobilă precum Poetul,
Iar eu o privesc pe unde, cum dispare cu încetul..
Preotul Sorin Croitoru
