Să pleci tristețe de la mine..
Să-ți iei și hainele cu tine..
Sunt hainele cernite ..care..
Le port de zece ani ..se pare..
Să pleci...să nu te -ntorci vreodată..
Că ușa mea va fi încuiată..
Pleacă în pustie...undeva..
Nu supăra pe nimenea.
Ai haina neagră și pătată..
De lacrimile curse... odată..
De doruri care-au ars...mereu..
Sufletul ...meu..
Să pleci tristețe de la mine..
Eu ...nu mai vreau să știu de tine..
Să pleci...să nu te-ntorci..nicicând..
Nici cel putin in al meu gând..
Vreau soare iar în viața mea..
Vreau zâmbet și lumină..
Chiar dacă toamnă e afară..
În suflet ..eu vreau...primăvară..
Maria Pintecan...