Priveste trist peste pământul..
Ce-a rămas plin de buruiană ..
Ce va fi Doamne cu această țară?
Cine să are..să semene pământul..
Când pruncii au trecut hotarul..
Rămas-au în urmă părinții..
Ramas-a coasa...furca.. .carul..
Au ruginit...coasa și plugul..
Părinții au îmbătrânit...
Prin curți mai bate numai vântul..
Încet...incet....ne-ndreptam spre..sfârșit ..
Priveste trist înspre pământul. .
Ce l-a muncit cu drag...odată...
Azi...nu mai are nici putere..
Se sprijină în sapă...
Si spune în gând o rugăciune...
Smerit...plângând.. se-închină..
Ne iartă Doamne multa nepăsare..
Și marea noastră. ..vină.
Maria Pintican...