sâmbătă, 15 iulie 2023

- Părinte, vom ajunge vreodată să avem conducere politică creștină în România?

 - Părinte, vom ajunge vreodată să avem conducere politică creștină în România?

Tare greu, tare greu. În politică, în Biserică, în țară și în tot pământul, acum conduce răutatea și masonii; ei se tot înmulțesc ca să pregătească calea lui antihrist. A fost aici în Athos un sfânt care a văzut un diavol puternic care mergea cu niște căpestre în mână și sfântul îl întrebă:

- Vezi că faci numai nebunii. Ce umbli acuma cu căpestrele astea?

- Păi da nu știi? Uite, căpăstrul acesta îl am pentru președinte, ăsta-i pentru ministru, ăsta-i pentru stareț, ăsta-i pentru arhierei, ăsta-i pentru patriarhi.

Și spunea doar nume mari...

- Dar al meu unde-i?

- Păi da tu nu știi? Eu dacă pun căpăstru la conducători, voi veniți singuri.

În ziua de azi creștinii și nici sfătuitorii lor nu mai cunosc această luptă duhovnicească cu nevăzutul și atunci vrăjmașul diavol ne înșală foarte ușor, pentru că el lucrează mai ales prin gânduri, prin oameni și prin patimi.

𝑆𝑡𝑎𝑟𝑒𝑡̦𝑢𝑙 𝐷𝑖𝑜𝑛𝑖𝑠𝑖𝑒 𝐼𝑔𝑛𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝐶𝑜𝑙𝑐𝑖𝑢 (1909-2004

„Tatăl nostru” în limbajul florilor



Şi vântul porneşte
Ecoul Divin,
C-un freamăt pădurea
Răspunde: Amin.

Plâpândul ghiocel
Ieşind de sub zăpadă
Striga: Tatăl nostru
Ca lumea să-l vadă.

Care eşti în ceruri,
Şopti floarea-soarelui
Şi-un văl de lumină
căzu pe răzoare.

Smerit, busuiocul
Când vântul îl mână
Şi-i scutură roua
Sfinţească-se-ngână.

Când numele-Ţi spune
Trist ochiul-de-bou
Nu ştiu de-a fost şoaptă
Sau numai ecou.

Albastră ca cerul
O nu-mă-uita
Spune: Împărăţia
să fie a Ta.

Şi facă-se voia Ta
Suspină o camee
Calcată-n picioare
Pe alba alee...

Când nuferii-n lacuri
Văd stele că sunt,
Şoptesc: Cum e-n ceruri
Aşa și pe pământ.

Şi grâul, când moara
Vuieşte într-una
A zis: Pâinea noastră
Cea de totdeauna.

Iar nalba şi gura
De-leu, amândouă,
La fel, rugătoare,
Răspund: Dă-ne-o nouă.

Cu gândul la fluturi
Stau rozele-n glastre
Şi spun: Iartă nouă
Greşelile noastre.

Precum noi iertăm
Greşiţii, încet,
Răspunde garoafa
Uscată-n buchet.

Şi crinii, podoaba
Fecioarei cinstite,
Şoptesc: Nu ne duce
pe noi în ispite.

Iar spinii, ce-odată
Martirii-i purtară
Şi ne izbăveşte
de rele – strigară.

Şi vântul porneşte
Ecoul Divin,
C-un freamăt pădurea
Răspunde:

Amin.

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog