Se spune că demult, într-o pădure de lângă un regat, trăiau niște zâne care nu suportau superficialitatea și ipocrizia muritorilor, așa că de fiecare dată când vreunul îndăznea să le calce domeniul îi transformau fie în bălării, fie în animale sălbatice. Zvonul acesta roia printre oameni, motiv pentru care încercau pe cât posibil să se ferească de pădurea blestemată și mai ales să-și ferească copiii să se aventure prin acea zonă.
Lecția despre zânele cele rele a fost predată și de regele regatului fiului său, Bujor, care ajuns la vârsta adolescenței a fost împins de curiozitate și de spiritul aventurier, așa că a încălcat porunca tatălui său și a pornit pe meleagurile interzise pentru a se convinge de unul singur de veridicitatea poveștii. @toată lumea
Imediat cum a ajuns în pădure a fost cuprins de un somn adânc, iar blestemul zânelor a început să se reverse asupra lui. Fiind însă înduplecate de frumusețea lui, acestea au ales să-l transforme într-o floare, cea mai frumoasă din regat. Cum bujorul înflorește imediat după răsăritul soarelui, iar roua se așează pe florile frumos colorate și înmiresmate, se spune că picăturile de apă sunt lacrimile tânărului Bujor, regretând veșnic că nu a ascultat sfaturile tatălui său.
