Câteva sfaturi personale pentru folos duhovnicesc

                                     

Părintele Justin Pârvu - câteva sfaturi personale pentru folos duhovnicesc, de Monahia Fotini

Tu, roagă-te tot timpul!

Bucură-te când ești judecat și vorbit de rău, că ți se mai iartă din păcate și primești har peste har!

Niciodată să nu credeți ce spun demonii, diavolul este tatăl minciunii.

Să nu poți comunica cu ceilalți este o mare slăbiciune sufletească.

Să fii aspru doar cu tine însuți, iar cu ceilalți îngăduitor.

Omul smerit se consideră în fiecare clipă vrednic de certare. Smerenia nu se dobândește peste

 noapte. Omul smerit este același și în bucurii, și în necazuri.

Când omul se crede mai așezat, atunci e mai dezrădăcinat.

Fără Harul lui Dumnezeu, leneșul nu poate ieși din lenevia lui. Smerenia aduce nevoința și toate celelalte daruri duhovnicești.

Mărturisirea credinței nu se face cu semeție, ci se face cu degetul întors către tine însuți, nu către ceilalți.

Cel ce a învățat să vorbească cu Dumnezeu, nu-l mai judecă pe fratele său.

Decât multe acatiste și paraclise fără luare aminte, mai bine o rugăciune scurtă din inimă folosește. Schimonahul este dator să se roage cu rugăciunea lui Iisus în tot locul și în orice situație, aceasta este pravila lui.

Citirea cărților Sfinților Părinți, mai ales Filocaliile, pregătesc mintea spre rugăciune. Când nu avem povățuitori să cerem de la Domnul cuvânt pentru sufletul nostru din scrierile Sfinților Părinți

.
Cea mai ușoară cale de dobândire a rugăciunii este ascultarea de un povățuitor. Cel ce se roagă va găsi povățuitorul duhovnicesc și va simți încredințare în inima lui că acela este de la Dumnezeu îndrumător pentru el. Și povățuitorul simte pe cel căruia i-l încredințează Dumnezeu.

DOAMNE, SA MOARA CAPRA VECINULUI!

https://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.com/

Se spune ca pe vremea cand Dumnezeu se plimba pe pamant, si mergea El din sat in sat, a ajuns intr-o asezare romaneasca, unde a fost gazduit de un om. Omul acesta o ducea destul de bune si era fericit. Dumnezeu a văzut insa, ca omul la care gazduise, se uita mereu cu invidie in curtea vecinului sau, care avea o capra, o mulgea si lua mereu lapte, facea branza, mai vindea si iezi... adica, o ducea mult mai bine ca vecinul sau. Si i-a povestit omul nostru lui Dumnezeu, ca era o vreme cand avea si el o capra, dar ca aceasta capra murise de curand si nu mai putea avea parte, de cele de care se bucura vecinul sau.

Atunci, Dumnezeu i-a spus asa: Omule, Eu, Cel pe care ai binevoit sa-l gazduiesti, sunt Dumnezeu, asa ca, cere-mi orice, si iti voi da. Iar romanul a zis: DOAMNE, SA MOARA CAPRA VECINULUI!

 Prea Sfinte cuvintele Lui Iisus Hristos: “Nu ştiţi ce cereţi” (Marcu 10:10). 

Se intampla asta la tot pasul, si-n tot timpul, ca omul sa ceara de la Dumnezeu, nu ceea ce-i trebuie lui, ci ceea ce-i face rau aproapelui său, bucurandu-se de raul aproapelui sau. Asadar, daca vecinul tau inca mai are o capra careia nu i-ai pus gand rau, lasa-l pe el si capra lui, si ia aminte ca poate ai altceva mai bun de cerut de la Dumnezeu”.

Bucuria mea, un crestin ortodox adevarat, traitor, se bucura cu cei care care se bucura si plange cu cei care plang.

                                                                                    Amin si Aliluia!
                                                                                     Preot Ioan .