„Vine o zi în care te ierţi.

 „Vine o zi în care te ierţi. Pentru că a venit clipa în care te-ai înțeles și te-ai acceptat așa cum ești.

Te ierţi pentru tot ce nu ai reuşit să fii, dar şi pentru ceea ce ai fost deşi nu ar fi trebuit.
Te ierţi pentru că inconştient şi fără să vrei ţi-ai fost cel mai mare inamic.
Te ierţi pentru că nu te-ai iubit aşa cum ai fi meritat, că i-ai iubit mai mult pe alţii, că ai iubit mai mult altceva decât pe tine însuţi.
Te ierţi pentru oamenii care te-au rănit, pentru că nu ai avut puterea să-i ierţi, pentru că i-ai alungat sau i-ai părăsit în loc să îi fi ajutat să fie mai buni.
Te ierţi pentru că n-ai fost destul de puternic încât să renunţi la orgoliu şi ai preferat să te răzbuni.
Te ierţi pentru toţi cei care nu te-au iubit aşa cum ai fi avut nevoie, pentru cei care nu au reuşit să te accepte alături de ei.
Te ierți pentru că teama de singurătate și nevoia de a iubi și de a fi iubit te-au ținut prizonier în relații toxice și alături de oameni nepotriviți.
Te ierţi pentru tot ceea ce ţi-ai refuzat crezând că aşa le va fi altora mai bine.
Te ierţi pentru amânări şi aşteptări, pentru tot ce nu ai spus la timp şi pentru tot ce te-ai grăbit să spui deși ar fi trebuit să taci.
Te ierţi pentru că ai iubit vinovat sau pentru că nu ai iubit de teamă.
Te ierţi pentru că n-ai avut curaj să fii tu însuți, să trăieşti liber și asumat, să-ţi recunoşti slăbiciunile şi înfrângerile.
Şi atunci te priveşti cu duioşie, te înţelegi şi îţi devii, în sfârșit, cel mai bun prieten. Şi te ierţi.”

Irina Binder (fragment din cartea „Iubitelor mele prietene”)

Câteva sfaturi personale pentru folos duhovnicesc

                                     

Părintele Justin Pârvu - câteva sfaturi personale pentru folos duhovnicesc, de Monahia Fotini

Tu, roagă-te tot timpul!

Bucură-te când ești judecat și vorbit de rău, că ți se mai iartă din păcate și primești har peste har!

Niciodată să nu credeți ce spun demonii, diavolul este tatăl minciunii.

Să nu poți comunica cu ceilalți este o mare slăbiciune sufletească.

Să fii aspru doar cu tine însuți, iar cu ceilalți îngăduitor.

Omul smerit se consideră în fiecare clipă vrednic de certare. Smerenia nu se dobândește peste

 noapte. Omul smerit este același și în bucurii, și în necazuri.

Când omul se crede mai așezat, atunci e mai dezrădăcinat.

Fără Harul lui Dumnezeu, leneșul nu poate ieși din lenevia lui. Smerenia aduce nevoința și toate celelalte daruri duhovnicești.

Mărturisirea credinței nu se face cu semeție, ci se face cu degetul întors către tine însuți, nu către ceilalți.

Cel ce a învățat să vorbească cu Dumnezeu, nu-l mai judecă pe fratele său.

Decât multe acatiste și paraclise fără luare aminte, mai bine o rugăciune scurtă din inimă folosește. Schimonahul este dator să se roage cu rugăciunea lui Iisus în tot locul și în orice situație, aceasta este pravila lui.

Citirea cărților Sfinților Părinți, mai ales Filocaliile, pregătesc mintea spre rugăciune. Când nu avem povățuitori să cerem de la Domnul cuvânt pentru sufletul nostru din scrierile Sfinților Părinți

.
Cea mai ușoară cale de dobândire a rugăciunii este ascultarea de un povățuitor. Cel ce se roagă va găsi povățuitorul duhovnicesc și va simți încredințare în inima lui că acela este de la Dumnezeu îndrumător pentru el. Și povățuitorul simte pe cel căruia i-l încredințează Dumnezeu.