luni, 29 aprilie 2013

Sentimentele umane



Era odata o insula, unde traiau toate sentimentele si valorile umane:
Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea... Intr-o zi ca insula se scufunda, si toti plecara, doar Iubirea ramase pana in ultimul moment .Bogatia trecu pe langa Iubire cu o barca luxoasa si Iubirea ii zise: "Bogatie, ma poti lua cu tine?"
"Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine."
Iubirea atunci se hotara sa ceara ajutorul Orgoliului care trecea pe-acolo intr-o superba nava:
"Orgoliule, te rog, ma poti lua cu tine?"
„Nu te pot ajuta, Iubire, raspunse Orgoliul, aici e totul perfect, mi-ai putea strica nava."
Atunci Iubirea intreba Tristetea, care trecea pe langa ea
"Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine, pot? "
" Oh Iubire raspunse Tristeţea, sunt atat de trista incat trebuie sa stau singura"
. Dintr-o data in disperarea ca ar putea muri innecata, auzi ca cineva spuse
"Vino Iubire, te iau cu mine"
Cand sosira pe tarm, batranul care o lua in barca sa pleca. Iubirea intreba Cunoasterea:
"Imi poti spune cine m-a ajutat? "
"Era Timpul" raspunse Cunoasterea.
"Timpul?" se intreba Iubirea, "Dar de ce tocmai Timp m-a ajutat?"
Cunoaterea, plina intelepciune, ii raspunse:
"Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Dragostea in viata".
De aceste Sarbatori nu uita sa pretuiesti dragostea…la fel cum si tu ai fost si esti pretuit!

Asa cum soarele mangaie fiecare floare, dandu-i prospetime si vitalitate, asa si Dumnezeu sadeste in sufletul fiecarui om iubire si bunatate.

Fie ca Lumina invierii Domnului sa te calauzeasca pretutindeni. Iti doresc un Paste fericit si binecuvantat..DOAMNE AJUTA!

Ce-i iubirea?




   
Pe fotoliu, lângă sobă
Stau, când am o zi mai lină,
În domestica mea robă,
Cu-n condei şi-o carte-n mână.

Mai citesc, mai stau pe gânduri,
Mai privesc şi pe fereastră,
Mai notez vreo două rânduri,
Dar azi pana mi-i fiastră.

Vreau să scriu ceva de suflet:
Despre dragoste, iubire,
Insa muzele, în cuget,
Nu vor azi să mă inspire.

Abătut, privesc afară
Fulgii albi, venind şiraguri,
Ce-s cernuţi de iarnă iară
Pe-ale mele dragi meleaguri.

Din văzduhuri coborând,
Un fulg vesel de zăpadă
S-a oprit puţin, sclipind,
La fereastră, să mai şadă.

Dar, văzându-mă pe gânduri,
Jucăuşul m-a-ntrebat
De ce-am scris doar două rânduri
Şi-s aşa de întristat?
Şi i-am spus a mea pricină:
Că am vrut să scriu, cu foc,
Ce e dragostea deplină,
Dar nu-s inspirat deloc…

"De mă vei primi la tine -
Zise el din toată firea,
Cu-a sa voce cristalină -
Îţi voi spune ce-i iubirea!"

Bucuros de-aşa pomană,
Încântat vădit de-aceasta,
Fulgului de nea, în goană,
I-am deschis, voios, fereastra.

După ce-a intrat în casă,
Micul fulg, cu fire calmă,
Nobilă şi generoasă,
Mi s-a aşezat în palmă.

S-a uitat sfios în lături,
S-a uitat şi la sobiţă
Cel venit de prin omături,
Dar n-a scos o vorbuliţă.

Cu-ale lui priviri blajine
Mă tot săgeta mereu,
Însă, tot privind la mine,
S-a topit… de dragul meu.

Ce păcat de răposatul!
Lesne s-a pierdut cu firea
Şi n-a apucat săracul
Ca să-mi spună ce-i iubirea…
 sursa
http://popasduhovnicesc.ro/

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog