Liniștea nopții ... Mă întorc la Tine

Mă întorc la Tine

Să-Ți aduc iubirea.

O revărs peste rănile toate

Să le vindece.

Nu cutez să ridic ochii,

Dar simt nemărginirea.

Lăuntrul inimii mele

Strigă către Tine

Milostiv fi mie păcătosul !

Liniștea  se așterne

Peste noaptea sufletul meu

Și o transformă

În cer cu  stele sclipitoare.

Este semnul binecuvăntării

Pogorăt de la Părintele luminilor,

Căruia mă închin cu umilință,

Eu mult păcătosul.

foto internet

Camelia Cristea
 http://cameliacristea.blogspot.ro/2014/02/linistea-noptii.html?spref=fb

INFINITUL

Autor: Camelia Cristea



La masa tăcerii s-aducem o păine
Sărmanii aşteaptă să-i miluim,
Doar frimituri mai cad pentru unii
Şi ei traiesc cu mult prea puţin.

Poarta sărutului stă larg deschisă,
Să treaca toţi mirii în primăveri
Şi-n drumul lor să ningă frenetic,
Cu crinoline de ghiocei.

Brăncuşi a aflat infinitul în ceruri
O coloană scluptată pe pămănt a lăsat,
Să vadă destinul şi poate şi omul,
Seninul iubirii neăntinat.

Un rug de cuvinte sunt totuşi puţine,
Să ardă păcatul şi frigul din noi.
Din potirul vieţii să curgă iubire,
Ca-n primăveri caldele ploi.

foto internet

Camelia Cristea

Da...Brancusi  ...ne-a lăsat o comoara...am vizitat si eu...