joi, 27 martie 2014

Singura mea avere





Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară ? Am fost plecat vreo patru ani pe-afară; Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.

O caut peste tot, am fost şi-n sate, Ogoare plâng în buruieni lăsate, Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.

Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită; Atâta dor i-a mai rămas pe lume, Feciorii să-i mai strige iar pe nume.

Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă: "Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă, La noi în ţară-i multă sărăcie.
Ştiu ei - că de-or veni, la ce să vie?!"

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară
Cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă? Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.

Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă; Harbuzul, pătrunjelul, biata prună, Erau culese, parcă, de pe Lună!

Chiar, voi nu aţi văzut pe jos o ţară, Călcată în picioare şi murdară?

Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere, Eu o declar singura mea avere!

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog