COPILAȘII

O să vă meargă la inimă!

de Preot Sorin Croitoru

Îi iubești în clipa când îi vezi:
În ochii lor sclipește-o luminiță
Din lumea nevăzută-'n care crezi,
Căci ei sunt de dumnezeiască viță!

Privindu-i cum se joacă ei cuminți,
Simțim în nări parfum de mântuire,
Căci ne-amintim de îngeri și de sfinți,
De viața fericită-'n nemurire..

Ei sunt ce are lumea mai frumos,
Cu inimi strălucind de curăție,
Exemple date nouă de Hristos,
Să știe tot creștinul cum să fie.

Cuvântul ce îi definește e "candoare",
Iar crinul, floarea ce îi reprezintă.
Atât sunt de frumoși, că-'s rupți din soare,
De-aceea însuși Soarele-i alintă!

Ca ei eram și noi mai înainte,
(Copilăriei azi îi ducem dorul..),
Să îi deprindem cu un trai cuminte,
Căci ei ne reprezintă viitorul!

O, Doamne, apără-i de zile grele
Pe toți copiii din această lume,
Păzește-i de necazuri și de rele,
Rugămu-Te, chemându-Ți sfântul nume!
amin

FLOAREA

de Preot Sorin Croitoru

În orice floare, Doamne, ce-mi mângâie privirea
Îți văd înțelepciunea și-Ți înțeleg iubirea,
Căci n-ai lăsat, Iisuse, nimic la întâmplare,
Ci ai făcut cu grijă și cea mai mică floare..

Tulpina ei subțire, plăpândele petale
Ce colorează câmpul, sunt darurile Tale.
Mireasma minunată din floarea cea firavă
Îndeamnă mintea noastră să Îți aducă slavă..

Polenul ei cel galben le-mbie pe albine,
Noi ne-ndulcim cu mierea, mărindu-Te pe Tine..
Atâtea binefaceri oferă mica floare..
Și moartă sau uscată e binefăcătoare!

Pe cei curați la suflet o floare cât de mică
Din lumea pământească la ceruri îi ridică..
În cerurile Tale sunt multe flori frumoase
Ce-nmiresmează Raiul cu sfânt parfum, Hristoase..

De-aceea în biserici, la Sfintele Altare
Ți-aducem ca ofrandă și flori mirositoare,
Căci se cuvine, Doamne, să stea pe Sfinte Mese
Buchetele bogate de flori cu drag culese!

La sfintele icoane ale Măicuței Sfinte
Frumoase floricele vom pune înainte:
Preasfânta Născătoare e Floarea cea mai pură,
Nicicând n-a fost ca Dânsa vreo floare în natură!

Când merge la morminte, e-obișnuit poporul
Să ducă flori, căci astfel i se alină dorul..
Pe cei ce ne iubeau în viață înainte,
Acum cu dor îi plângem cu floare la morminte..

Există la mireasă un semn de prețuire
Mai mare decât floarea primită de la mire?..
Iar mamei ostenite de-a nașterii durere,
O floare-i poate-aduce atâta mângâiere..

De multe ori în viață nu mai găsim cuvinte,
Căci marile emoții ni le-ncâlcesc în minte..
Și-atunci ne vine-ndată ideea salvatoare:
Din dreptul inimioarei să oferim.. o floare!

Și dor și drag și prețuire,
Respect, sau chiar mai mult.. iubire,
Tristețe sau bunăvoință,
Regret, evlavie, credință,

O simplă floricică poate
Să le cuprindă-n ea pe toate!
Deci pentru-o astfel de minune
Și pentru alte daruri bune,

Îți mulțumim, Stăpâne, Ție:
Slăvit să fii în veșnicie!

amin

ÎNTREBAREA CIUDATĂ

de Preot Sorin Croitoru 

Îmi trecu-ntr-o zi prin minte
O-ntrebare cam ciudată:
Ce s-ar face bârfitorii
Dacă lumea, dintr-o dată

Ar scăpa complet de patimi,
Ar fi bună și curată,
Generoasă și-altruistă,
Ca la carte, fără pată?..

Cum și-ar potoli nevoia
De-a bârfi?.. (Căci de lipsește
O greșeală cât de mică,
Omul cum mai clevetește?)

Iar de-ar ține bârfa-ntrânșii,
Nu cumva ar bubui?
(Fiindcă știu vreo două țațe
Ce-ar muri de n-ar bârfi..)

Boala asta e cumplită
(Subsemnatul nu-i imun!)
Răutate care-ncepe
Cu celebrul: "DACĂ-ȚI SPUN!"..

E un fel de miopie
Către propriile căderi,
Ce lovește și bărbații,
Transformându-i în.. "muieri"!

Fericită e persoana
Ce-a scăpat de-așa ceva..
Care om în lumea asta
N-a bârfit în viața sa?..

Fericit e omul care
A vorbit de toți frumos..
(Cred că doar Botezătorul
Și Măicuța lui Hristos!)

Arză-te Lumina, bârfă,
Piei din neamul omenesc!
Lasă-n pace amărâții
Care (e normal..) greșesc!

A bârfi e omenește,
A rămâne bârfitor
E urât și nu se cade
Creștinescului popor!