CE ESTE VIAȚA?

Profesorul Bert Hellinger, pentru cine nu știe, a decedat recent pe data de 19/9/19.
Psihoterapeutul și scriitorul german avea 93 de ani, este cunoscut în întreaga lume pentru crearea metodei terapeutice "Constelația familială".
A lăsat acest text minunat:
" Viața te dezamăgește să nu mai trăiești cu iluzii și să vezi realitatea.
Viața distruge totul de prisos până când rămâne doar ce rămâne important.
Viața nu-ți dă pace, să încetezi să te învinovățești pe tine însuți și să accepți totul
Viața îți va retrage ceea ce ai, până când nu te vei mai plânge și vei începe să mulțumești.
Viața trimite oameni contradictorii să te vindece, așa că nu te mai uiți afară și începi să reflectezi cine ești în interior.
Viața îți permite să cazi iar și iar, până când decizi să înveți lecția.
Viața te ia din drum și îți prezintă răscruce, până când încetezi să vrei să controlezi totul și să curgi ca un râu.
Viața îți pune dușmanii pe drumuri, până nu mai "reacționezi".
Viața te sperie și te va speria de câte ori este nevoie, până îți vei pierde frica și îți vei recăpăta credința.
Viața te distanțează de oamenii pe care îi iubești, până când înțelegi că nu suntem acel trup, ci sufletul pe care îl conține.
Viața râde de tine de multe și multe ori, până când nu mai iei totul atât de în serios și poți râde de tine.
Viața te rupe în câte părți sunt necesare, pentru ca lumina să te pătrundă.
Viața se confruntă cu voi rebelii, până când încetați să încercați să o controlați.
Viața repetă același mesaj, dacă este cazul cu țipete și tapas, până când în sfârșit îl auzi.
Viața trimite fulgere și furtuni, ca să se trezească.
Viața te umilește și uneori te învinge iar și iar până când decizi să-ți lași ego-ul să moară.
Viaţa îţi neagă bunurile şi măreţia până când nu mai vrei bunuri şi măreţie şi începi să serveşti.
Viața îți taie aripile și îți taie rădăcinile, până când nu ai nevoie de aripi sau rădăcini, doar dispari în forme și ființa ta zboară.
Viața îți neagă miracole, până când înțelegi că totul este un miracol.
Viața îți scurtează timpul, ca să te grăbești să înveți să trăiești.
Viața te ridiculizează până când devii nimic, nimeni, pentru ca atunci devii totul.
Viața nu îți oferă ceea ce îți dorești, ci ceea ce ai nevoie pentru a evolua.
Viața te doare și te chinuie până când renunți la capriciile și istericale și îți apreciezi respirația.
Viața îți ascunde comori până când înveți să ieși la viață și să le cauți.
Viața te neagă Dumnezeu, până când îl vezi în toți și în toate.
Viața te trezește, te taie, te rupe, te dezamăgește... dar crede-mă, asta e ca sinele tău cel mai bun să se manifeste... până când doar iubirea rămâne în tine ".


Bert Hellinger

Sursa: De pe net

Suflet de floare

                                                   Suflet de floare

Copiii mei, eu voi pleca curând să-mi aflu tihna,

Voi să-mi aprindeţi cât puteți, la capul meu, lumina,

Fiţi buni, cinstiţi, orice să vă iertaţi,

Că nu e sfânt în lumea asta ca dragostea-ntre fraţi.

Să-mi faceţi când aveţi cu ce, în curte masă, mare,

Și daţi un strop din via mea, să închine fiecare,

Pune-ţi bucate din belșug și vreo câţiva, colaci,

Chemaţi să vină! Zâmbitori, pe goi și pe săraci.

Nu vă certați pe ce-o rămâne, pe casă sau pământ,

Și voi plecaţi copii mei și aveţi doar un mormânt,

Lăsați deoparte lăcomie și amară dușmănie,

Iubiți-vă și fiți ca frații și bine o să vă fie.

Iar la icoana Preacuratei, să puneți, busuiocul,

Că m-a vegheat viața toată, mi-a ocrotit, norocul,

Să nu lăsați portița mea copii să ruginească,

Ea știe cât v-am așteptat, cu ochii pe fereastră!

De câte ori m-am rezemat, oftând de stâlpul porții,

Priveam la drumul nesfârșit, erați plecați cu toții,

Am adunat pozele voastre, la piept ca pe-un altar,

Si mulțumeam la cerul sfânt, c-ați fost al vieții dar!

Eu am să plec! Cer vouă azi, puțină îndurare,

Am ars o viață pentru voi, precum o lumânare,

De sus din cer o să privesc, apus și răsărit,

Si voi trăi la voi în suflet, să știți că v-am iubit!