de Eliana Popa
Paharul cu lacrimi e plin și se varsă,
Sunt lacrimi ce curg din ochi de român
Străbunii de-acolo, din cer, ne veghează
Și-l ține Hristos în mână acum.
Sunt lacrimi de prunci rămași fără mamă
Plecate departe ...muncind în surghiun
Purtând zi de zi în suflete rană
Of...cât să mai rabde sărmanul român!
Sunt lacrimi din ochi de bătrâni ce așteaptă
Doar ziua în care la cer vor pleca,
Bolnavi și săraci...tot stau să socoată
Ce-or face atunci când n-or mai putea!
Sunt lacrimi vărsate în focul durerii,
Săraci suferinzi pe-un pat de spital.
Azi vracii moderni slujesc doar averii
De nu le dai plată...ți-e boala calvar!
Sunt lacrimi de mame...ce trupul își vând
La colțuri de stradă, pe câțiva mărunți
Să-și crească, cum pot, copilul flămând,
Dar tot nu le pasă acelor corupți!
Sunt lacrimi vărsate de cei fără casă,
Orfani ce-și duc viața prin guri de canal
Bogații nu văd sau nu le mai pasă
Cu banul încalcă și codul penal!
E lacrima mea...e lacrima voastră,
A neamului meu lovit pân' la sânge
Dar țara aceasta va fi tot a noastră
Și n-o vom lăsa la cei fără Cruce!
Nimic nu se pierde, nimic nu se varsă,
Hristos ține-n mână paharul durerii
Și-n clipa cea mare, de Domnul aleasă,
Gusta-vor amarul...noi calea Învierii!
