Lecție de viață...

                       

Cu ochii negrii ca mura...
Îmbrăcată..sărăcăcios
Priveste micuța prințesă....
Doamne...ce zâmbet frumos..

O întreb..ce faci aicea pe stradă...
De ce singură ...esti..
Unde ti-e mama ..copilă...
De ce stai aici și cerșești?

Cerșesc... fiindcă acasă m-asteapta..
Cei.... trei fratiori...
Eu...le duc pâinea pe masă..
Măicuța mea-i printre nori....

A venit Dumnezeu ...într-o seară..
Când noi dormeam ...obosiți...
Si-a luat-o pe mama de-acasa..
Acum ...e acolo-ntre sfinti....

Si stiu că mereu mă privește..
De-aceea zâmbesc tot mereu..
Măicuța să nu se întristeze ..
Să nu stie că mie... mi-e greu...

O durere pe suflet ...m-apasă
Și lacrimile nu le pot stăpâni ..
Doamne...copila asta... orfana...
Poartă pe umeri crucea vieții.

Și deși e grea și o doare..
Zâmbește...neîncetat...
Ce drept mai am eu ...Părinte..
Să mai plâng. ...vreodat?

Mă îndepărtez în tăcere..
Cu lacrimi pe obraz...siroind..
Întorc în urmă....capul cu durere..
Copila mă privește.. zâmbind.

 
O lecție ...o lecție de viață..

Învățată de la un copil orfan..
Zâmbește...si când crucea te apasă..
Zâmbește...nu te costă nici un ban.

Maria Pintecan...