Versuri de Petru Ioan Garda
Un veac tulburator si-arata pasii,Il asistam la nastere cu totii:
Dispar, in ritm alert, meseriasii,
In loc, instapanindu-se robotii.
O era nebuloasa, kafkiana,
O era nebuloasa, kafkiana,
Tratand dreptatea omului cu flit,
Cand locul unui lider cu coloana,
Il ia, cu japca, regele profit.
Se afla in deruta cetatenii,
Se afla in deruta cetatenii,
Cand mai se-aud tenorii si coristii:
Dispar din ateneu muzicienii,
Si-n loc se instaleaza manelistii.
Ne parasesc actorii mari de teatru,
Ne parasesc actorii mari de teatru,
Regizorii de geniu sunt putini,
Si tot mai mult, un public idolatru,
Se-nchina la circari si cabotini.
Incet, si pentru har se-nchide poarta,
Incet, si pentru har se-nchide poarta,
Castiga spatiu falsul si sclipiciul:
De pe simeze se retrage arta,
Facandu-si loc, imperturbabil, kitschul.
O epoca malefica si sumbra,
O epoca malefica si sumbra,
Ce sfarma frumusetilor pilonii:
Se sting poetii mari, dispar in umbra,
Sa iasa in lumina epigonii."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu