Se-ncurcă lumea de bătrâni
Ba că-s pre mulți, ba că nu-s buni,
Iar unii care-s mai haini,
Iar aduna să-i dea la câini.
Văitându-se că nu mai pot.
La cozi, la doctori, în tramvai,
Oriunde mergi, peste ei dai.
Mănâncă pensii de la stat,
În loc să plece la furat.
E plin pământul de moșnegi
Care de care mai betegi.
Și nu-nțelegem, oameni buni,
Că mâine noi vom fi bătrâni.
Noi, care astăzi am strigat,
Că de bătrâni ne-am săturat.
Ei sunt istoria în fapt,
O viață-ntreagă au luptat
Și în loc de bunătate,
Au parte de răutate.
Ei sunt rădăcina noastră.
Pentru noi înseamnă acasă.
Ei sunt oglinda noastră vie.
Bătrânii ne sunt bogăție.
Nu cer pomană nimănui
Și fiecare-n dreptul lui,
Ar vrea să nu fie povară,
Așa cum strigă cei de-afară.
Ei sunt ai noștri, să-i iubim
Să-i ajutăm, să-i prețuim.
Căci cine nu are bătrâni,
Devine orfanu-acestei lumi.
- Adriana Rasauteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu