Lui EMINESCU

A fost cândva,

Undeva,

În lumea aceasta,

Un om, … care cânta.

Cânta despre toţi şi toate:

Despre istorii nemăsurate;

Despre iubiri himere,

Despre dezamăgiri efemere;

Despre zborul spre stele,

Luceferi în lumi paralele;

Despre universuri temporale

În zboruri astrale.

Avea un cânt nemaintâlnit,

De îngeri însoţit.

Dar tot neînţeles a rămas

Deşi alerga sau cânta la pas.

O, suflet curat,

De Dumnezeu acestui pământ lăsat,

Ţi-ai fi dorit,

Să te fi-mplinit,

În viaţă trăind,

Nu în nefiinţă fiind.

Atât doreai: să fii fericit

Şi mulţumit.

Nicicând nu visai,

Oricât îţi doreai,

Ce viitorul îţi cânta

Şi el pe struna sa.

O stea minunată

Şi înaripată,

Ai devenit ,

Spre viitorul infinit;

Un punct de reper

În spaţiul efemer;

Un cânt ce l-ai cântat…

Neîncetat.

Φ         Timişoara, 2007