luni, 22 ianuarie 2018

Lui EMINESCU




A fost cândva,
Undeva,
În lumea aceasta,
Un om, … care cânta.

Cânta despre toţi şi toate:
Despre istorii nemăsurate;
Despre iubiri himere,
Despre dezamăgiri efemere;
Despre zborul spre stele,
Luceferi în lumi paralele;
Despre universuri temporale
În zboruri astrale.

Avea un cânt nemaintâlnit,
De îngeri însoţit.

Dar tot neînţeles a rămas
Deşi alerga sau cânta la pas.

O, suflet curat,
De Dumnezeu acestui pământ lăsat,
Ţi-ai fi dorit,
Să te fi-mplinit,
În viaţă trăind,
Nu în nefiinţă fiind.

Atât doreai: să fii fericit
Şi mulţumit.

Nicicând nu visai,
Oricât îţi doreai,
Ce viitorul îţi cânta
Şi el pe struna sa.

O stea minunată
Şi înaripată,
Ai devenit ,
Spre viitorul infinit;
Un punct de reper
În spaţiul efemer;
Un cânt ce l-ai cântat…
Neîncetat.

Φ         Timişoara, 2007

c3

Arhivă blog

cod

Postări populare

Despre mine

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Google+ Followers