Când scriam bilet de voie ca să mergem la toaletă,
După măşti la farmacie, după pâine, după lapte,
Însă pentru noi, bătrânii, numai între cinci şi şapte,
Căci pe stradă, ca la Goya, umbla Inchiziţia
Şi pe-o babă-ntârziată o lua Poliţia.
Te pândeau nici c-o secundă să nu depăşeşti orarul
Că Poliţia Locală punea la amenzi cu carul
Şi cum niet ekonomiia, în vreo două săptămâni
Încropeau bugetul ţării din amenzi de la bătrâni.
Dar ce cursuri ne ţinuse domnul doctor Arafat:
Cum să folosim săpunul, cât de bun e la spălat,
Cum să păcălim Covidul, cum să-l zăpăcim cu totul
Cu o nouă politeţe: salutându-ne cu cotul,
Şi cum să ne punem masca, cu ce degete s-o prindem,
Căci sunt norme-obligatorii, trebuie să le deprindem,
Cum să stăm închişi în casă, izolaţi complet de toţi
Şi să nu primim pe nimeni, mai cu seamă pe nepoţi.
Puşi în lesă precum câinii, ni s-a stabilit orar:
De la cât la cât, pe ore,-avem acces pe trotuar,
La biserică nu-i voie nici în Noaptea Învierii
Şi la geam Sfânta Lumină s-o aducă pompierii.
Călcători de legi şi datini, croitori ai dictaturii,
Distribuitori ai fricii, ai depresiei şi urii,
Ne-aţi terorizat copiii, pe părinţi îi terminaţi,
Nu ne mai primiţi la slujbă că nu suntem vaccinaţi
Şi ca negrii de pe timpuri n-avem drept în prăvălii,
Câţi admişi la-nmormântare, câţi în plastic şi câţi vii…
Ne-aţi luat intimitatea, orice strop de bucurie
Şi aţi transformat planeta-ntr-o lugubră puşcărie,
Într-un ţarc păzit cu arma, lagăr de exterminare
Cu noi toţi luaţi ostatici, infractori cu mic cu mare.
Dar vă văd cam puşi pe fugă… Voi, atâta de umani!?
V-a venit şi vouă rândul: gaura de şobolani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu