Postul ...pe litere mari de tipar

                                         


  O   Părăsirea răutăților. 

Timpul obișnuit se deosebește de timpul de post prin faptul că e prezentă o oarecare relaxare, înțeleasă ca un confort mai mare pentru trup, dar odată cu acest stil de viață, vine și o deschidere mai mare a porților sufletului pentru răutăți. Brusc, odată ce începe postul se instalează o încordare. E semn că lupta începe. Iată ce se cere: Răscumpărați vremea căci zilele rele sunt! Postul e o zeciuială a anului, lung de 365 de zile. În 40 de zile putem răscumpăra păcatele unui an. Putem, doar să vrem! Un ajutor puternic sunt Domnul, sfinții, preotul, prietenii pe care îi știm mai îmbisericiți decât noi. Prieteniile bune strică obicieiurile rele e o metodă simplă de a părăsi relele crescute în suflet. Să ne împrietenim cu Domnul, căci cum am putea să ne facem buni departe stând de El?

O   Osârdia la rugăciune. 

Loc de rugăciune nu e doar Biserica. E casa , locul de muncă, strada, piața, parcul, mașina. Important e să pricepem că la rugăciune inima noastră trebuie conectată la timpul în care ne găsim: drumul spre Cruce și spre Înviere. Cheamă pe Tatăl zicând Tatăl nostru..., chemă pe Fiul insistând cu Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! și cheamă pe Duhul Sfânt cerând Vino, Duhule sfinte și te sălășluiește întru noi! Ce întrebăru grele a pus Domnul lui Petru, în grădina Ghetsimani: Simone, dormi? Un ceas n-ați putut să privegheați împreună cu mine?Privegheați și vă rugați, ca să nu cădeți în ispită! (Marcu)

S Suferirea fără cârtire a încercărilor.

 Este limpede că nimeni nu-și pune problema unei vieți duhovnicești comode(de exemplu, mulți ar dori o Cruce cu fotoliu!). Acest adevăr l-am învățat de la un bun părinte. Încercarea are rostul ei, de Dumnezeu știut. Încercările aduc răbdare, iar răbdarea aduce pe Hristos. ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, Şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde, iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre(Romani 5,3-5). De-am vedea câte păcate se iartă numai într-o singură zi de încercări n-am cârti. Să aveți curaj!

T Totală încredere în dumnezeu ca Tată. 

Postul Mare e și o revenire la Tatăl, la raiul pierdut, la starea de copil al lui Dumnezeu. Cuvântul lui Hristos ne-a zis: Dacă voi, răi fiind, știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu cât mai mult va da Tatăl cel din ceruri celor care cer de la El. Acest adevăr îl experimentăm de fiecare dată cu copiii noștri. Suntem copiii unui Tată atât de bogat în Har și noi trăim totuși atât de sărăcăcios! Copilul când îi e foame cere, când îl doare spune, când se sperie cheamă, când s-a rănit țipă, când se știe singur plânge. Să fim astfel de copii sinceri cu Tatăl ceresc, să ne încredem în El, că El ne-a făcut și nu noi, El ne-a crescut și nu noi, El ne va mântui și nu noi!

U Unitatea exersată în familie și în cercul apropiaților. 

Cui îi place să fie singur o veșnicie, chiar dacă ar fi în rai? Post înseamnă recuperarea dragostei în cele trei sensuri. Postul ne ajută să ne împăcăm cu Dumnezeu, cu noi înșine și cu semenii noștri. Să nu uităm că postim ca să ne fie mai ușor urcușul spre cer. Că postim ca să ne împărtășim cu Hristos. Iar Lui îi place să ne vadă iertând, iubind, dăruind. Lui îi place să vină Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu acolo sunt și Eu în mijlocul lor. Un gest de post e să iei în mâna ta mâna soțului, a soției, a copiilor, prietenilor, a străinului ce are nevoie de asta. Va fi deasupra mâna lui Hristos binecuvântând cu bucurie unitatea voastră.


L  Liber să faci binele. 

Vezi că vorbim de post și nu ți-am pomenit nimic de mâncare. Și nici nu vreau, căci te voi purta pe o treaptă mai sus. Lupta nu e între gemul de căpșuni și carnea de pui, ci între bine și rău, între înger și demon, iar câmpul de luptă e inima ta. Ferește-te e rău și fă binele, caută pacea și urmează-o! Ia acest psalm și repetă-l de șaptezeci de ori în fiecare din cele șapte săptămâni de post, adică de zece ori pe zi. Și nu uita: cinstea interioară e mai prețioasă decât cinstitul lemn al sfinte Cruci(Sfântul Paisie). Iată despre asta e vorba.


Pr. Dr. Piț George Cosmin