Legenda Iasomiei...

Legenda spune ca era o noapte de iarnă, viscolea şi era un frig de crapau pietrele. Peste Bethleem ningea, ningea... Într-o iesle minunată se născuse Iisus. Boul şi măgarul, miloşi, suflau asupra lui, să-l încălzească. Alături vegheau Iosif şi Maria.
Deodată o rafală puternică de vânt a adus un val de aer rece şi zăpadă.
Iosif s-a repezit în calea rafalei cu pieptul, pentru ca frigul să nu ajungă la Pruncuţ. Câţiva fulgi s-au aşezat totuşi pe obrăjorii şi fruntea micului Isus.
Temându-se să nu-L trezescă, Maria s-a aplecat asupra lui cu toată dragostea ei şi cu un sărut a îndepărtat stălucitorii fulgi reci. Minune! Fulgii de nea s-au topit la căldura iubirii materne şi s-au prefăcut în mici flori, cu patru petale mici, ascuţite şi delicate, albe ca neaua şi cu o minunată mireasmă, care a învăluit ieslea pământul şi cerul.

 
Iasomia s-a născut din sărutul dat de Sfânta Fecioară Pruncului Iisus.