ERAI ATÂTA DE FRUMOASĂ !

                                 

Mamă...sleită de puteri,
După o zi de tras la sapă,
Veneai acasă pe-nserat
Șii buzele-ți cerșeau doar apă...

În traistă, doar un colț de pâine,
Uscat de arșița de vară,
Același ce într-un ștergar
L-ai învelit mai de cu seară.

Abia intrată în ogradă
Cătai îndată la pruncuți,
Ștergându-le cu șorțul fața
Mustrându-i că erau desculți,

Erai și dumneata desculță,
Aveai călcâiele crăpate
La fel ca palmele muncite
Din zori de ziuă până-n noapte.

Însă în ochi aveai Luceferi,
Iar zâmbetul de înger bun,
Erai atâta de miloasă...
Plângeai și piatra de pe drum...

În glas aveai mereu dulceață,
Iar pieptul îți era căldură...
Chiar și dojana cea mai mare
Era amară cu măsură.

În palmele, oricât de aspre,
Era atâta mângâiere
Că aveau puterea să topescă
Pe loc și cea mai rea durere,

Iar în sărutul de pe frunte
Era un mir de fericire
Ce ni se prelingea pe suflet
Ca să ni-l umple cu iubire!

La cuptorașul din ogradă
Te apucai să faci mâncare,
Iar Luna presăra cu aur
În mămăliga dumitale,

Erai atâta de frumoasă...
Erai atât de obosită...
Abia rupeai pe sub genunchi
Câte un băț de răsărită!

Mereu în fugă după treabă,
Dereticând de zor prin casă,
Puneai un strop de gaz în lampă
Și-apoi ne așezai la masă

Și la lumina chioară-a lămpii
Și-a candelei de la icoane,
Tăiai cu ața mămăliga...
Tot căinând că ne-o fi foame!

Dar în puținul de pe masă
Era atâta-ndestulare
Că rămânea, întotdeauna,
Câte ceva la fiecare

Și ne-ndemnai să mulțumim
Cu umilință-n rugăciune,
Ca Dumnezeu să se îndure
De noi și-n ziua cea de mâine!

Noi adormeam fără de grijă
În șoapta-nchinăciunii sfinte,
În palmele-ți împreunate
Curgea o lacrimă fierbinte...

Pe care n-o vedeam niciunul...
O cunoștea doar Dumnezeu
Și doar acum, privind în urmă,
Măicuța mea...o știu și eu!

Autor: Liliana Burac

Legenda Sânzienelor

Legenda Sânzienelor provine din străbuna Bucovină.

Conform legendei, odată, de mult, pe plaiurile bucovinene a trăit o fată extrem de frumoasă, dar foarte săracă. Fiind și orfană de ambii părinți, Sânziana suferea extrem de mult datorită marginalizării celorlalți, tânjind după dragostea și liniștea unei familii.

Singurele momente de alinare erau clipele petrecute în casa sa sărăcăcioasă când se ruga la Dumnezeu nu doar pentru a primi ea însăși o șansă la viață mai bună, ci și pentru ca sufletele semenilor săi să fie îmbunate, pentru a cunoaște sentimentele de liniște și milostivire.

Având sufletul atât de bun, Sânziana era prietenă bună cu păsările și animalele pădurii, cu ele petrecându-și foarte mult timp. Cu ele frumoasa fată împărțea adesea puțina hrana de care făcea rost, și uneori dormea împreună cu ele în mijlocul naturii.

Într-o zi Sânziana căzu bolnavă și în zadar încercară păsările și animalele să ăi aducă hrană și apă – nimic nu funcționa. La un moment dat, în sărăcăcioasa colibă a fetei intră Sfânta Vineri, cu chipul său luminos, și cu bândețe în glas îi spuse fetei:

– Duioasă și frumoasă ai fost ca o floare – floare vei fi și de acum înainte. Alungată și disprețuită ai fost până acum – căutată și îndrăgită vei fi de acum încolo. Florile tale vor fi coronițe puse la icoane, iar parfumul tău va umple văile și aerul cu mireasma lor, iar sufletele oamenilor cu pace și bunătate.

De atunci florile de sânziene sunt căutate pentru puterile lor tămăduitoare, fiind considerate flori magice.

În cultura creștin-ortodoxă, ziua de Sânziene coincide cu sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.

SUNT LACRIMI!

             

de Eliana Popa

Paharul cu lacrimi e plin și se varsă,
Sunt lacrimi ce curg din ochi de român
Străbunii de-acolo, din cer, ne veghează
Și-l ține Hristos în mână acum.

Sunt lacrimi de prunci rămași fără mamă
Plecate departe ...muncind în surghiun
Purtând zi de zi în suflete rană
Of...cât să mai rabde sărmanul român!

Sunt lacrimi din ochi de bătrâni ce așteaptă
Doar ziua în care la cer vor pleca,
Bolnavi și săraci...tot stau să socoată
Ce-or face atunci când n-or mai putea!

Sunt lacrimi vărsate în focul durerii,
Săraci suferinzi pe-un pat de spital.
Azi vracii moderni slujesc doar averii
De nu le dai plată...ți-e boala calvar!

Sunt lacrimi de mame...ce trupul își vând
La colțuri de stradă, pe câțiva mărunți
Să-și crească, cum pot, copilul flămând,
Dar tot nu le pasă acelor corupți!

Sunt lacrimi vărsate de cei fără casă,
Orfani ce-și duc viața prin guri de canal
Bogații nu văd sau nu le mai pasă
Cu banul încalcă și codul penal!

E lacrima mea...e lacrima voastră,
A neamului meu lovit pân' la sânge
Dar țara aceasta va fi tot a noastră
Și n-o vom lăsa la cei fără Cruce!

Nimic nu se pierde, nimic nu se varsă,
Hristos ține-n mână paharul durerii
Și-n clipa cea mare, de Domnul aleasă,
Gusta-vor amarul...noi calea Învierii!

FA-TI TIMP !

In zori de zi, chiar dacă-i dulce somnul,
Trezeste-te, ca să vorbesti cu Domnul !
Secretul pentru-o viață reusită
E să te rogi la vreme potrivită.

La întâlnirea ta cu Creatorul
Nu trebuie s-aduci traducătorul,
Nici să vorbesti vreo limbă îngerească...
El poate gândurile să-ti citească.

De vrei ca să ajungi la biruință
Te luptă să rămâi tare-n credintă;
Când pe genunchi te-ai aplecat in rugă
Satana tremură si-o ia la fugă.

Când rugăciunea Ta in taină suie,
E cheia care cerul iti descuie.
Nu- i poate sta in cale nici tavanul
Si nici n-o poate auzi Dusmanul.

Iar ca să poti sa fii in siguranță
Nu te ruga cu mâinile pe clanță
Poti sa-ntârzii putin călătoria ...
Mai importantă este vesnicia.

Gandeste-te să-ti faci o programare
Si să începi chiar de la desteptare;
La prânz si-apoi cand soarele apune,
Tu să fii nelipsit la rugăciune.

Eu stiu că zilnic esti in mare grabă
Si -ti este greu ca să renunți la treabă.
Dar, dacă vrei a Domnului prezență,
Fa -ti timp si vino in audienta.

Autor necunoscut.

De la slugă în Banat la Mitropolit al Banatului

Ioan Selejan Mitropolitul Banatului

„Îmi pare rău că nu am reținut locul unde tatăl meu a fost slugă în Banat. M-aș fi dus cu pioșenie și demnitate acolo. Am fost și eu slugă în Banat, ani de zile nu am venit acasă și vă mărturisesc că tatăl meu nu știa de mine, pierdusem legătura oarecum… El era prin țară. Când am intrat la Teologie, la Sibiu, mai întâi a venit mama și m-a vizitat, nu a crezut că am intrat. Și apoi, în ianuarie, când au tăiat ceva din curte, mama i-a spus tatei și mi-a adus ceva din cele pregătite. L-am așteptat pe tata în gară, trebuia să vină cu trenul de cinci dimineața. Am stat până au coborât toți oamenii din tren pe peron și nu l-am văzut pe tata. Speram să vină cu trenul următor. Am rămas până la ora 7 pe peron. Pe la 7 am intrat în sala de așteptare, nu l-am văzut pe tata…și la un moment dat eram foarte, foarte aproape pe un coridor.

M-a întrebat: „Pruncule, tu ești?” Și-a tras căciula de pe frunte și l-am sărutat pe tata…Amândoi am fost slugi în Banat … Și apoi am ajuns mitropolit de Banat. De la slugă, la mitropolit… De aceea am fost primit azi la Școala Nicolae Popoviciu, o spun și aici, am spus-o și acolo, este bine că vă îngrijiți de copiii dumneavoastră, să aibă pâine, să aibă hăinuțe, să aibă cele de trebuință. Dar iubiți părinți, îngrijiți-vă de mintea copiilor dumneavoastră! Lăsați harul lui Dumnezeu să le sfințească mintea că este mare focul păcatului din lume și pierim ca neam de nu vom avea nimic sfințit de harul Duhului Sfânt, de Dumnezeu. Din nefericire, bate un vânt al pustiirii peste Carpați. Se miră cei din Vest că știu că suntem creștini-ortodocși, apropiați de biserică, și în România se fac mai multe avorturi decât în țările din Vest”, a spus înalta față bisericească la Beiuș.

Aș pleca...

Aș pleca în lumea unde, nu se războiesc bogații,
Unde oamenii sunt sinceri și toți se iubesc ca frații,
Unde soarele și luna sărută cu drag pământul,
Iar bărbatul și femeia își respectă jurământul.
As pleca acolo unde, banul nu are valoare,
Unde nimeni nu te-ntreaba cât ai strâns în buzunare,
Unde pacea și iertarea se unesc cu armonia,
Iară omul și natura își arată măiestria.
Unde visele-s aievea și se nasc din lucruri simple,
Unde valurile mării te mângâie pe la tâmple,
Unde plouă cu iubire și pământul înflorește,
Unde noaptea e ca ziua, iar apusul strălucește.
Într-o lume de poveste, unde nu există ură,
Unde omul dăruiește dragoste fără măsură,
Unde-i leagăn curcubeul, unde stelele sunt flori,
Ce ne mângâie privirea, în mii și mii de culori.
As pleca în locuri unde, nu există-ngrijorare,
Unde ziua cea de maine, o cunoaște fiecare,
M-aș întoarce doar când omul, va uita de tot ce-i rău,
Va fi drept și bun la suflet și va crede-n Dumnezeu.

autor Rodica Larie / O viață

,,De ziua ta, Klaus!

De la România Educată, la România Îngropată!

Pentru că azi e ziua ta, coane, îți mulțumim că ai reușit să faci din România o "țara ca afară"!

Tu și Romania Educată, pe care pas cu pas ai îngropat-o, în speranța că toți repetenții vor deține funcții de decizie.
Repetenții, golanii și incompetenții pe care Tu i-ai promovat ca fiind "guvernele tale".
Ai reușit! Ce să zic! Bravo!

Șobolanii au împânzit orașul, golanii au furat tot ce se putea fura, repetenții făcuți miniștri au săpat groapă adâncă. Ca să aibă loc Romania să intre. Toată!

Ai adus un individ de ultimă speță în 2020 ca și PM! Unul care nu a făcut absolut nimic în viața lui. Ai dat putere maximă unui psihopat, să-și spună Comandantul Acțiunii. Ăsta a reușit să distrugă tot ce înseamnă sistem de sănătate. Bine, nu l-ai pus tu! Tu doar l-ai moștenit! Era prea important pentru partidul tău de rahat, căci știa "culoarul robinetului cu bani". Folositor!

Ai girat protocoalele morții!
După care, l-ai înscaunat pe unul care avea "echipa caștigătoare". 6 luni!
Acum ai pe altul care e general!
Ai reușit să faci din România Educată, România Înstelată!

Ai adus-o pe inteligenta aia la educație, în 2020 și proiectul tău a căpătat contur: din Romania Educata s-a ales praful. Ca de tot, de altfel!
Azi, avem pe unul care a reușit să continue proiectul.
Rezultatul: 40000 de elevi nu s-au înscris la bacalaureat!
Halal educație, coane!

Ai vrut parlamentul tău și l-ai obligat pe Orban să vândă țara unor descreștinați! Că sa aibă și ei trotinetele lor!
Ai adus la primărie un individ de ultimă speță! Te uiți la el și știi exact cum va arăta orașul: murdar, nespălat, îngălat, distrus pe mulți ani de aici înainte.
Al tău PM a îndatorat România pe 10 generații!
Era ăla de ne explica cum se află berea în grămăjoarele de grăsimi si cum noi, ăștia de nu ne înțepam eram teroriști.
Azi, avem unul de vrea să reconstruiască podurile din Ucraina.
Vezi, coane, că podurile tale cad în cap oamenilor!

Ai ieșit să plantezi puieți!
Asta pentru faptul că rămâne prietenul tău din Austria fără lemn?
Te-ai dus la schi când lagărele tale de exterminare luau foc și oamenii mureau arși de vii!
Te-ai dus să strângi gunoaie, în timp ce sectorul 1 e acaparat de o golanca care minte cum respiră! Și e plin de șerpi! Ca voi!

Ai ieșit să minți fraierii cu nerușinare de alea 80 de miliarde! Vezi că nu e nici un ban!
O să afle și fraierii! Cât de curând!
9 lei litrul de motorină și tu o arzi dubios cu BMW uri pe Valea Oltului! Și mai ales prin concedii. Cu privat jet-uri! Că te interesează clima!

Tu de altfel ești bine! Bronzat, odihnit, filtrat în poze să dai bine. Pentru imbecili și pupincuriști.

Ai reușit să dai țara pe mâna unor străini de neam și credința, ca și tine, ascultând orbește de șefii tai! Aia care te-au înfipt în fotoliul de la Cotroceni!
Erai dator, coane! Datoriile de felul asta se plătesc toată viața! Valeții tăi se apucă să dărâme biserici!
E, vezi, ai făcut și tu ceva!

Și că sa fie și mai bine, ți-ai "tras" și Arcul de Triumf "pă persoană fizică", pă peroada de mandat!
Nu te mai satura nimeni, coane!

De bani, de putere, de case, de mașini și de sclavi!

Poate te satură într-o zi Dumnezeu! Că El îi satură pe toți! În felul Lui! Da!
Dumnezeul pe care l-ai vrut aruncat din viața și sufletul României!
Știi, El îi apără mai abitir pe ignoranți! Că sunt nevinovați în ignoranța lor!

Că tu ai avut grijă să ameninți cu înmormântări! Mare greșeală, coane!

Că știi, atunci când sapi groapa cuiva, e bine să mai sapi una!
Așa se zice în tradiția românească!
Da' tu nu ai de unde să știi! Că tu primești premii în Germania! Pentru Demoncrație! E ca la peroadă! Lipsește o literă!

Așa că, fă bine și sapă groapa pentru guvernul tau, parlamentul tau, serviciile tale, în general, sistemul tău! Că vă faceți cică legi, voi, nebunilor! Alea ale miliției politice! Că aveți stat de drept! Vezi că ai uitat o literă! Statul tău e de drepți!
Greu cu limba română când gândești în germană!
Așa că sapă repede groapa aia!

Cu sacii negri, vine neamul românesc!

Că vezi, tu, coane, neamul asta nu rămâne dator! Niciodată!

Nu că ar fi ei vreun neam de eroi extraordinari! Nu!

Datoria acestui neam a plătit-o Dumnezeu!

Întotdeauna!

Hai, să trăiești!
Să ai timp să sapi groapa morților politici! Că toți sunt ai tai! Pă persoană fizică! Toatå peroada mandatelor de turist!

P.S.: Ți-aș cânta ceva, de ziua ta! Dar cum nu se poate, îl las pe Cheloo să o facă! Cum o face el, nu o face nimeni! Mă jur! Pe casele tale!

Hai, la mulți ani, coane!
Ce ne-ai dorit tu nouă să primești înzecit! Tu și al tău stat de drepți!"

ZOE DANTES