.Atâta e de mare, de sfântă și de grea,
Încât orice durere ar exista pe lume,
În sfânta mănăstire se poate vindeca!
Din dragostea de mamă poți ridica altare...
Atâta e de grea, de mare și de sfântă,
Încât orice făptură, oricât ar fi de mică,
Când ochii îi deschide, numele ei cuvântă!
Din dragostea de mamă poți face o icoană...
Atâta e de sfântă, atât de grea, de mare!
Și chiar în Rai de pleacă pășind spre cele sfinte,
Icoana maicii dragi ți-e veșnic alinare.
Din dragostea de mamă poți face chiar pământul,
Poți face Universul cu stele, soare , nori,
Căci Însuși Dumnezeu prin mame-a vrut să zică:
„Primind prin ELE viață, sunteți nemuritori!”
Din dragostea de mamă înveți al lumii rost,
Înveți să cânți, să mângâi și să sădești un pom,
Doar dragostea de mamă te-nvață cele sfinte,
La vreme de-ndoială, te-nvață să fii OM!
Fii veșnică măicuță, icoana mea cea sfântă,
Refugiul meu, pământul din care-am fost zidită!
Nemuritoare maică, fii înger de lumină!
Prin tine sunt ce-s azi! Fii veșnic fericită!
Munteanu Gabriela
În sfânta mănăstire se poate vindeca!
Din dragostea de mamă poți ridica altare...
Atâta e de grea, de mare și de sfântă,
Încât orice făptură, oricât ar fi de mică,
Când ochii îi deschide, numele ei cuvântă!
Din dragostea de mamă poți face o icoană...
Atâta e de sfântă, atât de grea, de mare!
Și chiar în Rai de pleacă pășind spre cele sfinte,
Icoana maicii dragi ți-e veșnic alinare.
Din dragostea de mamă poți face chiar pământul,
Poți face Universul cu stele, soare , nori,
Căci Însuși Dumnezeu prin mame-a vrut să zică:
„Primind prin ELE viață, sunteți nemuritori!”
Din dragostea de mamă înveți al lumii rost,
Înveți să cânți, să mângâi și să sădești un pom,
Doar dragostea de mamă te-nvață cele sfinte,
La vreme de-ndoială, te-nvață să fii OM!
Fii veșnică măicuță, icoana mea cea sfântă,
Refugiul meu, pământul din care-am fost zidită!
Nemuritoare maică, fii înger de lumină!
Prin tine sunt ce-s azi! Fii veșnic fericită!
Munteanu Gabriela
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu