TIMPULE, DE CE ALERGI?

de Preot Sorin Croitoru

 
Timpul vieții mele trece
Și mă uit la ceas mirat
Și privesc spre calendarul
Pe perete atârnat:

Acum este dimineață
Și acum e noapte iar,
Acum este primăvară
Și acum din nou gerar,

Astăzi sunt cărunt la tâmple
Și ca ieri eram fecior,
Nici nu m-am născut ca lumea,
Că mă pregătesc să mor!

Zboară timpul vieții mele,
Însă nu sunt speriat,
Fiindcă știu că nu există
Moarte cu adevărat,

Ci o scurtă despărțire
Între spirit și pământ,
Între partea ce adoarme
Și se duce în mormânt

 
Și aceea veghetoare,
Ce se odihnește rar,
Însă nu dormind pe paturi,
Ci primind din ceruri Har.

Nu sunt speriat de moarte,
Fiindcă nu e un sfârșit,
Ci e începutul unei
Vieți cum nu am mai trăit,

Totuși mă înfiorează
Întrebarea: oare ea,
Viața asta fără moarte,
Va fi bună, va fi rea?..

Deci mă-ntorc la prima strofă:
Timpul este prea grăbit,
Parcă vrea să mă trimită
Sus, de unde am venit,

Însă peste universul
Ce se vede, mult mai sus,
Mă așteaptă judecata
Împăratului Iisus

 
Și de ea mă tem, prieteni,
Nu de moarte mă tem eu,
Ci mă tem de judecata
Fiului lui Dumnezeu

 
Care S-a jertfit pe Cruce
Ca un miel nevinovat
Ca să curățe cu sânge
Orice urmă de păcat.

Cum voi merge înaintea
Dreptului Judecător?..
Dacă Raiul nu-i de mine,
Nu-i mai bine să nu mor?..

Timpule, mai lasă fuga,
Căci sunt om, și toți greșim,
Ce-i cu graba asta mare
Să mă bagi în țintirim?!

Poți să mergi în pas cu mine,
Ce nevoie ai să fugi?..
Lasă-mi vreme de căință
Și de posturi și de rugi!

Doamne, când zidit-ai lumea,
Tu ai pus în ea și timp,
Ca văzându-l cum se scurge,
Să ne fie nouă ghimp.

Ne-ai adus din neființă
Și trăim mai mult fugind,
Încercând să facem multe,
Dar puține reușind..

Dă-mi, Te rog, Iisuse Sfinte,
Timp, să pot agonisi
Câte-un pic de fapte bune
Pentru Ziua ce va fi,

Când vei coborî din ceruri
Ca să judeci buni și răi..
Doamne, pune-mă de-a dreapta,
La un loc cu drepții Tăi!

Amin

STIATI CĂ...

♦     Distanţa dintre pământ şi soare face ca Pământul să fie singura planetă din sistemul nostru solar pe care viaţa poate exista şi înflori?…

♦  Înclinaţia pământului de 23,5 N produce anotimpurile?

♦   Există 12.000.000.000 de neuroni în creierul omenesc şi fiecare neuron este conectat cu alţi 10.000 neuroni?

♦  Oamenii de ştiinţă au descoperit că persoanele cu răni deschise

plasate în camere medicale hiperbarice (cu presiunea atmosferică asemenea celei dinaintea potopului şi conţinut de oxigen mai bogat) se vindecă peste noapte?

♦     Un om declarat mort din punct de vedere clinic datorită intoxicaţiei cu monoxid de carbon şi-a revenit după 3 săptămâni petrecute în această cameră?

♦     O roşie crescută 2 ani într-o astfel de încăpere a ajuns la

înalţimea de peste 5 metri, a produs 930 roşii şi a continuat să crească?

♦     Înainte de potop orice radiaţie dăunătoare era filtrată de învelişul de apă din atmosferă, creând condiţiile pentru o sănătate perfectă, mutaţiile maligne fiind inexistente?

- În apropierea piscurilor, munţii sunt formaţi în mare parte din

straturi marine ce conţin frecvent fosile marine recente, ceea ce demonstrează că aceste vârfuri s-au aflat sub apă?

(fosila = o creatură vie, prinsă şi îngropată cu repeziciune în vârtejul sedimentelor fără să fi avut suficient timp pentru a se descompune sau a se dezintegra).

Zâmbetul ceresc

Să vă spun despre un creştin ortodox. Nu era preot, ci simplu ţăran. Citise mult Sfânta Scriptură, însă în afară de aceasta nu mai citise nici o altă carte. Acum se afla în aceeaşi celulă cu profesori, academicieni şi alţi oameni cu înaltă cultură, care fuseseră închişi de comunişti. Şi acest biet ţăran se străduia să aducă la Hristos pe un membru al Academiei de ştiinţe. Dar în schimb primea numai ironii. - Domnule, nu-ţi pot explica mult, dar eu merg împreună cu Hristos, vorbesc cu El, Îl văd... - Ia nu- mi mai spune mie poveşti, că vezi pe Hristos! Cum Îl vezi pe Hristos?

- Nu pot să-ţi spun cum Îl văd. Simplu: Îl văd! În multe chipuri poate vedea cineva. În vis, să zicem, vezi multe lucruri. Mie mi-i deajuns să închid ochii. Uite, acum îl văd pe fiul meu, acum văd pe cumnata mea, pe nepotul meu. Fiecare poate vedea. Există şi un altfel de vedere. Văd pe Hristos! - Chiar Îl vezi pe Hristos? - Da, Îl văd! - Nu mai spune, cum îl vezi? Liniştit, supărat, plictisit, indispus, vesel? Cum te priveşte? Zâmbeşte vreodată? - Ai găsit, a răspuns ţăranul, îmi zâmbeşte! - Domnilor, veniţi să auziţi ce îmi spune acest om! Mă ia în batjocură. Zice că Hristos îi zâmbeşte. Arată-mi şi mie cum îţi zâmbeşte?

Acesta a fost unul din cele mai mari momente din viaţa mea. Ţăranul a luat o înfăţişare foarte serioasă. După care, faţa lui a început să fie luminoasă. Un zâmbet a apărut pe faţa acelui ţăran. Aş fi voit să fiu pictor ca să zugrăvesc acel zâmbet. Era într-însul o doză de întristare pentru sufletul pierdut al omului de ştiinţă. Dar era şi o mare nădejde în acel zâmbet! Avea atâta dragoste şi compătimire şi o bucurie de a mântui acel suflet! Toată frumuseţea Raiului se vedea în zâmbetul acelei feţe. Era murdară şi nespălată, dar avea zâmbetul ceresc al Raiului. Iară, profesorul, şi-a plecat capul şi a zis: „Ai dreptate, domnule. Ai văzut pe Hristos. Ţi-a zâmbit“.

Când mori,

              

Când mori, nu-ți face griji pentru trupul tău... Rudele tale vor face ce este necesar, în funcție de puterea lor...
Te vor dezbrăca....
Te vor spăla....
Te vor îmbrăca....
Te vor lua de acasă și te vor transfera la noua ta "adresă" la mormânt....
Mulți vor veni la înmormântarea ta pentru a-și lua rămas bun de la tine... Prieteni.... Rude....
Obiectele tale, chiar și cele pe care nu ți-a plăcut să le împrumuți macar, vor fi împărțite celor ce rămân aici...
Pantofii tăi...
Hainele tale...
Și fii sigur de asta... oamenii se vor opri din plâns pentru tine....
Viata pentru ei va continua....
Tot ce ai agonisit , vor merge la moștenitorii tăi...sau se va risipi ca praful...
Și să nu ai impresia că vor continua să te pomenească mereu...unii poate chiar deloc. Altii isi vor aminti... Unii te vor uita...
Fotografiile tale vor rămâne undeva la vedere pentru o vreme sau vor continua sa stea asezate frumos pe mobilă dar apoi vor fi păstrate în fundul unui sertar...si apoi uitate....
Durerea profundă din casa ta va dura o săptămână, două, o lună, două, un an, doi...iti vor aduce flori pe mormânt iar apoi vei ramane singur... Caci fiecare isi va relua viata de zi cu zi... Cand si cand vor adăuga amintiri și apoi povestea ta se va termina...vei fi uitat... S-a terminat între oameni, s-a terminat aici, s-a terminat în această lume...
Dar povestea ta va începe în noua ta "realitate"... în viața ta cea de după moarte...vei calatori cu ceea ce ai fost si ai avut sufletește....
Viața ta și toate cele lumești au pierdut valoarea pe care o aveau aici - Trup....
Frumusețe....
Aparență....
Nume de familie....
Situație....
Cont bancar....
Acasă.....
Mașină.....
Familie..
În noua ta viață vei avea nevoie doar de sufletul tău....Iar valoarea pe care ai adunat-o aici va fi singura avere pe care o vei avea acolo....
"Norocul "acesta este singurul pe care îl vei lua cu tine și este creat în perioada ta aici pe pământ...
Așa că încearcă să trăiești cum trebuie, să fii bun si sa iti agonisesti mantuirea inca de pe acum... căci : ''Nu vei primi ceea ce ai de aici.... Vei primi doar ceea ce ai dat".... Nu te mai lăuda cu banii... cu statutul pe care il ai, cu averea ta... Aceste lucruri sunt temporare... Sunt praf si cenusa... Rugina si pamant... Se vor sfârși ....toti vom muri... Si va fi târziu sa schimbam sau sa dam intr o clipa ce nu am putut intr o viata... Laudati-va cu sufletul curat... Laudati va cu Hristos, cu sfintii cu Maica Domnului.... Spovedeste te des iar de vei cadea de atatea ori sa te ridici - caci in ceea ce te va gasi Dumnezeu, in aceea te va judeca. Roaga te sa fii găsit de moarte in pocainta cea plina de lacrimi si in îndreptare spre viata duhovniceasca.... Impartaseste te cu binecuvântarea parintelui duhovnic cat de des, si du o viata creştină.... Plăcută în fata lui Dumnezeu si a sfinților. Ajuta pe ceilalți, fii milos cu orice faptura... Pune te in locul fiecaruia... fii iertator...milostiv... Pe patul de moarte regretele sunt in zadar iar in lumea cealaltă vom fi singuri, doar alaturi de cei pe care i am slujit cu devotament aici -ori diavolul cel urat care ne a indulcit cu pacatele cele de moarte sau cu Hristos cu sfintii cei luminosi, cu Maica Domnului cu care am luptat împotriva ispitelor, cu faptele bune catre semeni si nu numai ci si catre cei ce ne au dorit vreodată raul. Adu ti aminte, chiar daca nu vrei sa accepti - ca odata si odata viata ta, a mea, a noastra se va sfârși... Vom muri. Este o realitate....deci ...sa nu fie in zadar viata noastra pe pamant...

sursa facebook

Două pupeze într-un tei

Trecute de floarea vârstei
Plictisite și țâfnoase
Dar la limbă veninoase
Se apucară de vorbit

Cum că vulpea a slăbit
De când și-a făcut iubit
Chiar pe ursul păcălit
Pupăza cea mai moțată

Își aduse aminte îndată
Că veverița minionă
A intrat la cioară bonă
A spălat și a scrobit

Până puii s-au albit
Că și capra cu trei iezi
Într-o zi pe la amiezi
A plecat și-a dus plocoane

Ca să-și pună silicoane
Și că ar vrea bunăoară
Să intre ca secretară
Lupul i-ar fi fost amant

Dar capra la înșelat
D-aia pe iezi i-a mâncat
N-a uitat pe coțofană
Că și-a luat haină de blană

Și că bani n-ar fi avut
Decât dintr-un Revolut
Transferați de-un papagal
Care are cașcaval

 
Pupăza cu creasta mică
O bârfește pe furnică
Că ea n-ar duce în spate
Nici un fel de greutate

Că amant l-are pe greier
Doar muzică are în creier
Cântă în Berăria H
La cimpoi și fluieraș

Cârtița este tenace
Nu e oarbă ,se preface
A făcut totul cu cap
Să ia pensie de handicap

Barza este slăbănoagă
N-are nici un pic de vlagă
Are tenul cam livid
Că și-a pus în cioc acid

Și vorbind ele în șoapte
Și-au dat seama că e noapte

Morala?
Că aici am vrut să ajung
Calul moare de drum lung
Prostul chiar și când murea
Purta grija altuia

~Mariana Luca-Croitorescu~

Vis

 

✍️Eliana Popa


Mă obosește viața uneori...
Și sufletul a obosit, sărmanul!
M-aș odihni în cupa unei flori,
Și-un fluture să-mi fie șambelanul.

Dintr-un zefir să-mi țese baldachinul
Și pernă să îmi facă dintr-un nor,
Bondarul să îmi fie arlechinul
Să râd de el pân' am să simt că mor.

Apoi s-adorm pe-o aripă de înger,
În simfonia crinilor celești,
Să îmi croiesc baghetă dintr-un fulger,
Să fac din lume raiul cu povești.

Dar tare greu e lutul ăsta, Doamne,
Din care m-ai făcut și m-ai zidit;
Mă trage-n jos, mă ține în piroane
Pe lemnul vieții zace răstignit.