Se afișează postările cu eticheta PILDE ORTODOXE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta PILDE ORTODOXE. Afișați toate postările

duminică, 22 noiembrie 2015

Socrate




  • In Grecia antica, Socrate (469-399 i. Hr.) era foarte cunoscut pentru intelepciunea lui..

    Intr-o zi, el s-a intalnit intamplator cu cineva, care i-a spus:

    "Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum despre unul dintre cunoscutii tai?"

    "Stai o clipa", replica Socrate. "Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci print-un mic test, numit Testul celor trei."

    "Testul celor trei?"

    "Da", a continuat Socrate. "Inainte sa-mi vorbesti despre cunoscutul meu, sa stam testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?"

    "Nu," spuse omul. "De fapt doar am auzit doar."

    "In regula", zise Socrate. "Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu.
    Acum, sa incercam testul al doilea, cel al binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre cunoscutul meu, este ceva de bine?"

    "Nu, dimpotriva.. ."

    "Deci", a continuat Socrate, "vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?"
    Omul a dat din umeri, putin stanjenit si Socrate a continuat.

    "Exista o a treia proba - filtrul utilitatii. Ceea ce vrei sa-mi spui despre el, imi este de folos?"

    "Nu, nu chiar..."

    "Ei bine", a conchis Socrate, "daca ceea ce vrei sa-mi spui nu stii daca e adevarat, nici de bine, nici macar de folos, atunci, de ce sa-mi spui?"

sâmbătă, 4 aprilie 2015

40 de cugetari ale Maicii Gavrilia


1. Orice loc poate deveni locul Invierii. Este de-ajuns sa traiesti smerenia lui Hristos
2. Nu o cunoastere pe care s-o dobandesti, ci o cunoastere pe care s-o patimesti – asta-i spiritualitatea ortodoxa.
3. Exista o singura educatie: sa invatam sa-L iubim pe Dumnezeu.
4. Mai bine iadul aici decat in lumea cealalta.
5. Nu-i important ceea ce zicem, ci ceea ce traim. Nu ceea ce facem, ci ceea ce suntem.
6. Daca ai dragoste pentru intreaga lume, atunci intreaga lume e frumoasa.
7. Cel cel ce iubeste nu baga de seama c-o face, asa cum nu baga de seama nici ca respira.
8. Cand mintea nu este risipita in lucruri lumesti si este unita cu Dumnezeu, atunci si un “Buna ziua” pe care il zicem devine o binecuvantare.
9. Doar cand cineva inceteaza sa mai citeasca alte carti in afara Evangheliei [in general a cartilor duhovnicesti, probabil, n.n.] incepe sa sporeasca launtric cu adevarat. Doar atunci, unit cu Dumnezeu prin Rugaciune, poate auzi voia lui Dumnezeu.
10. Adesea Dumnezeu nu doreste fapta, ci intentia. E de ajuns sa vada ca esti gata sa-I implinesti porunca.
11. Cand Dumnezeu ne-a facut, ne-a dat viata si a suflat in noi Duhul Sau. Duhul acesta este Dragoste. Cand nu avem dragoste, devenim cadavre si suntem cu totul morti.
12. Nu-ti dori nimic altceva decat voia lui Dumnezeu si primeste cu dragoste relele care vin asupra ta.
13. Sa nu raspunzi cuiva cu raul pe care ti l-a facut, ci vezi-L pe Hristos in inima lui.
14. Sa nu spui niciodata: “De ce mi s-a intamplat asta?” Sau cand vezi pe cineva cu cangrena sau cancer sau orb, sa nu te intrebi “De ce li s-a intamplat asta?“ Cere-i lui Dumnezeu sa-ti arate celalalt mal al raului. Atunci vei vedea, impreuna cu ingerii cum stau lucrurile: toate sunt dupa randuiala lui Dumnezeu. Toate!
15. Daca ai ganduri de judecata impotriva altcuiva, cere-I lui Dumnezeu sa se ingrijeasca de tine in acel ceas, ca sa-l poti iubi pe acel om asa cum il iubeste El. Atunci Dumnezeu te va ajuta sa-ti vezi starea. Daca L-ai vedea pe Hristos, ai mai judeca?
16. Tot ce spunem ramane in vesnicie.
17. Cand avem nevoie, Dumnezeu ne va trimite pe cineva. Toti suntem impreuna-calatori.
18. Cei ce traiesc in trecut sunt ca morti. Cei ce traiesc in viitor, in inchipuirile lor, sunt naivi, pentru ca viitorul e doar al lui Dumnezeu. Bucuria lui Hristos se gaseste doar in clipa de fata, in Prezentul vesnic al lui Dumnezeu.
19. Mai bine sa rostesti Rugaciunea lui Iisus cu glas tare, decat deloc.
20. Tulburarea si grija sunt pentru cei ce n-au credinta.
21. Dragostea este doar pe Cruce.
22. Asa cum Dumnezeu te iubeste pe tine, il iubeste si pe dusmanul tau.
23. Ar trebui sa facem in asa fel incat sa traim in lume ca uleiul si apa dintr-o candela, care nu se amesteca si altfel sunt intru si pentru Dumnezeu: in lume, sau nu din lume.
24. Toti suntem vase, uneori ale Luminii, alteori ale Intunericului.
25. Ca sa se savarseasca o minune, e deajuns sa iubim. Nici rugaciunea, nici metania n-au asa putere!
26. Experienta m-a invatat ca nimeni nu poate ajuta pe nimeni, oricat de mult si-ar dori, din dragoste, s-o faca. Singurul ajutor vine doar de la Dumnezeu, cand e vremea Sa.
27. Daca-L avem pururea pe Dumnezeu in minte, si Dumnezeu ne are pururea in minte.
28. Nu trebuie sa hotaram pentru altii. Sa-i lasam in seama ingerilor si vor gasi cea mai buna solutie.
29. Cand vorbim si cineva ne intrerupe, sa nu continuam. Inseamna ca nu va auzi ce avem de spus. Ingerii fac asa.
30. Tot ce ni se intampla este doar din vina noastra.
31. In fiecare dimineata, deschide o pagina noua si iscaleste-o in alb. Si lasa-L pe Dumnezeu sa scrie ce voieste.
32. De nu vei ajunge in pragul deznadejdii, nu vei vedea nicicand Lumina.
33. Precum Simon Kirineanul, sa fim gata sa sarim in ajutorul aproapelui nostru.
34. Singura bucurie adevarata este eliberarea de grija.
35. Cea mai puternica rugaciune este Epicleza (pogorarea Sfantului Duh) de la Dumnezeiasca Liturghie.
36. Dragostea este o bomba care nimiceste tot raul.
37. Unii vor sa ajunga la Inviere fara sa treaca pe calea Golgotei.
38. Zi si noapte binecuvanta-vom pe Domnul pentru darurile ce ni le da!
39. Putine cuvinte, multa dragoste. Pentru toti. Oricine ar fi ei.
40. Cea mai mare parte a rugaciunii mele este de multumire. Ce altceva sa cer, daca am totul?

sâmbătă, 27 decembrie 2014

BALADA PUIULUI DE CERB!

  • BALADA PUIULUI DE CERB!


    AUTOR NECUNOSCUT

    A fost odata intr-o padure,
    un mos batran cu baba lui
    traiau saraci ca vai de lume,
    in adancimea codrului.

    Mosneagul nu mai vrea nimica
    el numai moartea si-o dorea,
    dar baba ar fi vrut sa aiba
    un suflet tanar langa ea.

    "Sa fie un copil cuminte,
    un suflet tanar, asta voi,
    c-as vrea si eu s-aud cum sufla
    si-o alta viata langa noi"

    Asa ofta sarmana baba,
    dar mosul nu mai vrea nimic.
    "ce-mi trebuie o grija noua?
    sunt prea batran si prea calic!"

    Dar Cerul s-a-ndurat de baba
    si-un pui de cerb i-a daruit,
    un pui de cerb cu stea in frunte,
    gonit din codru si ranit.

    Si intr-o zi trecu pe-acolo
    feciorul unui imparat,
    cu cete de curteni cu arcuri,
    si cu ogarii l-au vanat.

    "-Da-mi mie cerbul tau batrane,
    ca-ti dau pe el tot ce doresti!"
    "-nu! nu pot; de chiar mi-ai da pe dansul,
    comorile imparatesti!"

    "-Te duc la curtea mea mosnege,
    cu baba ta; va fac boieri!
    da-mi cerbul tau cu stea in frunte,
    si-ti dau si cinste si averi!"

    "-Nu-mi trebuie averi, nici cinste,
    sunt prea batran sa le primesc.
    dar, daca vrea sa vina cerbul,
    eu bucuros ti-l daruesc!"

    Atunci, minune fara seama;
    si-ntreaga lume ce vazu?
    vazu cum cerbul da din coarne,
    de parca-ar spune:"-nu vreau, nu!"

    "-Nu vreau sa fiu la curtea voastra,
    deodata cerbul a grait,
    tu, ma doresti ca pe-o podoaba
    ei sufletul mi l-au voit.

    Am fost ranit la vanatoare,
    ei ranile mi-au vindecat,
    si in onoarea curtii tale
    m-as simte tare-ncatusat.

    La curtea ta as fi o fiara,
    o jucarie pentru pusti.
    in viata lor sunt o lumina,
    pe care tu n-ai s-o orbesti.!

    Pleca pe ganduri vanatorul,
    si se gandi ca nu-i de-ajuns
    vesnic sa fii temut si tare,



    de maretia ta patruns.

    Mai trebuie sa ai si-un suflet
    cinstit si bland si iertator ,
    de vrei sa fii iubit de oameni,
    si de podoaba codrilor

http://ro.netlog.com/stefy_M07/blog

miercuri, 5 martie 2014

CONSECINTELE PACATELOR


Eram mai buni când nu cunoşteam abundenţa de lucruri.
Eram mai bogati când nu aveam atâtia bani.
Eram mai fericiti când nu aveam atâtea condi?ii.
Eram mai linistiti când nu aveam atâtea averi.
Eram mai multumitori când nu aveam atâtea oportunităti.
Eram mai credinciosi când nu existau atâtea dovezi.
Eram mai evlaviosi când nu exista atâta libertate.
Eram mai întelepti când nu aveam atâta stiintă.
Eram mai priceputi când nu exista atâta tehnologie.
Eram mai harnici când nu aveam atâtea facilităti.
Eram mai curati când nu cunosteam ce e plăcerea.
Eram mai sănătosi când nu existau atâtea medicamente.
Eram mai frumosi când nu existau atâtea podoabe.
Eram mai simpli când nu aveam atâtea cunostinte.
Eram mai liberi când nu aveam atâta acces.
Eram mai cinstiti când nu existau atâtea legi.
Eram mai protejati când nu existau atâtea sisteme de securitate.
Eram mai respectuosi când nu aveam atâta educatie.
Eram mai vrednici când nu cunosteam ce e puterea.
Eram mai inocenti când nu exista atâta civilizatie.
Eram mai devotati când nu aveam atâtia prieteni.
Azi, desi avem mai multe suntem mai săraci, mai nemultumiti , mai nelinistiti.

Sursa:http://www.sfnectariecoslada.ro/

vineri, 31 ianuarie 2014

Cuvânt către creştinii ortodocşi despre - Musca şi omul ispitit


Musca-n ciorbă



 Azi la mine-n farfurie
 Am găsit o muscă vie; 
Se zbătea cu disperare
 Ca să iasă din mâncare, 

Dar nicicum nu izbutea, 
Fiindcă iar aluneca, 
Printre morcovi şi ardei, 
Drept în zeama cu ulei.

 La-nceput m-am cam zbârlit:
 - A primit ce a poftit! 
Las-o acum să facă „bâz“ 
În mâncarea mea de prânz. 

Dar privind-o înotând, 
Mi-a venit în minte-un gând 
Şi luând lingura îndată 
Am scos musca, udă toată, 

Uleioasă, străvezie, 
Mai mult moartă decât vie. 
M-am grăbit s-o duc la soare, 
Să se pună pe picioare,

 Să mai capete curaj 
Şi roşeală în obraji. 
Aşa cum am socotit, 
Musca s-a înzdrăvenit 

  Şi-a pornit din nou să zboare: 
Sper că nu tot prin mâncare!... 
 Dar acuma să vă spun 
Care-a fost gândul cel bun

 Care m-a făcut îndată 
Să scot musca înecată:
 Farfuria cu mâncare 
 E ca lumea asta mare: 

Poţi găsi în zeama ei
 Tot ce vrei şi ce nu vrei,
 Bunătăţi ispititoare 
Dar atât de-amăgitoare!

 Iară omul, ispitit, 
Se aruncă fericit,
 Ca o muscă fără minte, 
Unde-i ciorba mai fierbinte! 

Prea târziu îşi dă el seama
 Că-i primejdioasă zeama 
Şi că-i neputiincios: 
Dar acum, la ce folos?!

Şi se-ntreabă Dumnezeu: 
 - Ce să fac acuma Eu? 
Aş putea să spun, zbârlit, 

C-a luat omul ce-a poftit! 

Totuşi e făptura Mea 
Şi mă doare pentru ea. 
Hai să-l scot şi de-astă dată,
 Poate totuşi se îndreaptă! 

 Fiecare deci să vadă 
În ce zeamă se mai scaldă! 
Pentru cei ce se ocupă 
C-o lucrare mai adâncă 

Mai adaug trei cuvinte: 
Fiţi cu mare luare-aminte
 Să nu cădeţi, chiar nevrând, 
Printre gânduri fără fund, 

Fiindcă greu veţi mai scăpa
 De unsoarea lor cea rea!

 Citiţi şi-n Filocalie 
„Capete despre trezvie“ Ale Avvei Filothei, Paragraful 33: 

 „Cel ce s-a predat pe sine gândurilor rele este cu neputinţă să se curăţească de păcate după omul din afară. Datori suntem deci în Domnul să ne curăţim pe noi înşine înăuntru şi în afară şi să păzim simţurile noastre şi să curăţim pe fiecare în parte de lucrările pătimaşe şi de greşeli şi să slujim cu toată mintea şi cu simţurile
Dumnezeului Celui viu şi adevărat. Căci în nimic altceva nu se află mântuirea noastră, decât în Hristos Iisus. Aceasta a spus-o Însuşi Mântuitorul: Fără de Mine nu puteţi face nimic (Ioan 15:5)“

marți, 28 ianuarie 2014

Banii îl rătăcesc pe om


Un om oarecare a găsit odată o sută de lei pe stradă. Din momentul acela nu şi-a mai ridicat ochii de la pământ. În treizeci de ani a adunat vreo 15.000 de nasturi, vreo 20.000 de ace de siguranţă şi încă vreo câteva sute de lei, punând bănuţ lângă bănuţ, de 5, de 10 şi de 25. A ajuns într-o stare deplorabilă, mereu în căutare, mereu avid după ceva cât de neînsemnat. În tot timpul acesta a pierdut zâmbetul prietenilor, frumuseţea copacilor, culorile cerului. Când s-a trezit, era prea târziu!

vineri, 17 mai 2013

Poveste cu tâlc: Ţăranul român şi doamna Uniune


A fost odată un ţăran sărac şi cinstit, român.. (El putea fi deopotrivă bulgar, bosniac, albanez, slovac sau ucrainian, importante fiind – în acest caz – sărăcia şi cinstea. De altfel, în variante, legenda circulă şi în folclorul nou al amintitelor popoare).

În sătucul său natal, izolat de lume, se zvonise că undeva departe, peste nouă mări şi nouă ţări, s-ar fi aflat o baroneasă înstărită, cu dărnicie fără seamăn, care s-ar fi numit Uniunea Europeană. Şi zvonul nu era numai zvon, căci văzuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, fălindu-se cu darurile acesteia.

Într-o bună zi şi-a luat toiagul şi a purces la drum. A bătut la poarta palatului şi i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit să şadă şi, fiindcă era peste măsură de ostenit, l-a îmbiat cu Coca-Cola şi gumă de mestecat.
Ţăranul a gustat cu măsura din bucate şi nerăbdător, şi-a spus păsul:

“Mărită Doamnă Uniune, am auzit că faci daruri celor nevoiaşi. Eu am acasă, pământ bun, ape limpezi, am şi păduri. Iarna însă-i cam lungă la mine în ţinut, aproape şapte-opt luni pe an. Ca să lucrez bine aş avea nevoie de o pereche de încălţări. Sunt desculţ şi mi-e frig. Doar atât îţi cer”.

Doamna Uniune Europeană l-a măsurat din cap până în picioare şi a rămas cu privirea pironită la degetele acestuia, vineţii, înfrigurate, bătătorite şi prăfuite de drum. Apoi a glăsuit:
“Omule, eşti desculţ şi eu te înţeleg… Dar, tot ce-ţi pot oferi este o bască. Una nouă şi de calitate europeană – Armani.
Ţine de frig, de ploaie.”

Omul a luat basca, a oftat dezamăgit, a mulţumit şi a făcut calea-ntoarsă spunându-şi:
“Totuşi e doamnă bună. Putea să nu-mi dea nimic”.

A trecut iarna şi din gerurile sale cumplite, omul a ieşit destul de bine, doar cu un deget degerat. Apoi vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunându-i păsul vechi:
“Sunt desculţ. O pereche de încălţări mi-ar prinde tare bine”.

Doamna l-a privit cu înţelegere şi căldură, l-a ospătat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bască nou-nouţă, de firmă.
“Dacă-i degeaba, merită s-o iau” îşi spune la întoarcere ţăranul cel sărac şi cinstit.

Iarna a trecut cu chiu cu vai şi în afara altui deget de la picior, numai unul, degerat şi amputat de doctor, omul n-a avut de suferit.A urmat primavara, vara şi pe când frunzele s-au îngălbenit, ţăranul şi-a amintit de Doamna cea darnică, pornind iar spre ea, să-şi încerce norocul. Dinaintea acesteia şi-a băut cu poftă paharul de Coca-Cola, ba a mai cerut încă unul, căci începuse să-i placă, dar de întors s-a întors tot cu o basca.

Totuşi nu s-a dat bătut. An după an a străbătut calea plin de speranţă, primind cu politeţe ştiutul dar. Până într-o iarnă, când zăpezile şi gerurile au fost mai amarnice ca niciodată. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat şi doctorul a trebuit să i le amputeze, spre a-i salva viaţa.

Purtat pe braţe de vecini, omul a bătut la poarta Doamnei Uniuni care, iute, şi-a dat seama de trebuinţe, făcându-i cadou un cărucior de invalid, cu rotile, nou şi strălucitor, având douăzeci şi una de viteze şi telecomandă. Omul a mulţumit şi întorcându-se în satul său cu maşinăria cea arătoasa a stârnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: într-o noapte a fost călcat de hoţi. Aceştia nu găsiseră mare lucru, dar plecaseră acasă cu saci întregi de băşti. Oameni cu frică de Dumnezeu, îi lăsaseră, totuşi, căruciorul.

În prag de iarna, ţăranul s-a pomenit astfel fără nici o bască.

Aşezat comod în căruciorul său silenţios, a pornit iar cale de nouă munţi şi nouă ţări, s-a înfăţişat Doamnei Uniuni şi i-a spus:

“Mărită Doamnă, m-au călcat hoţii şi acum, la căderea zăpezii, sunt cu capul descoperit.
Fii bună şi dă-mi o bască, fiindcă ştiu că ai şi poţi”.

Doamna l-a măsurat din cap până la brâu (acolo unde începea căruţul) şi gânditoare i-a spus:
“Bade dragă, eu te înţeleg. Dar, tot ce-ţi pot dărui acum este o pereche de încălţări. Apropo, aşa cum te văd, cred că nu poţi munci. Nu-mi vinzi mie pământul dumitale? Cu banii primiţi ai putea să-ţi cumperi cea mai bună bască”.

Această legendă, ca orice bucăţică de folclor, are autor necunoscut. Dar personajele, din păcate, le vedem în fiecare zi în jurul nostru…

http://www.financiarul.ro/2012/10/29/poveste-c...

marți, 16 aprilie 2013

Lumina soarelui, Lumina Lui



 - Pildă ortodoxă duhovnicească

Într-o seară, un copil l-a întrebat pe părintele său:
- Tată, spune-mi, te rog, cum se face că unii oameni sunt buni şi alţii răi. De ce nu-s toţi la fel?
- E, băiatul meu, vezi tu, toţi oamenii sunt fiii lui Dumnezeu. Şi aşa cum Dumnezeu ne iubeşte pe toţi, la fel trebuie şi noi să ne iubim unii pe alţii, fiindcă dragostea Domnului este ca şi lumina soarelui. Nu ne luminează şi ne încălzeşte soarele pe noi toţi, buni şi răi laolaltă? Nu? Sufletele noastre ar trebui să fie pline de bunătate şi iubire. Dar, vezi tu, păcatele fiecăruia sunt asemenea norilor ce nu lasă razele binefăcătoare ale soarelui să treacă. Păcatele sunt norii ce ne întunecă sufletul. Cu cât ai mai multe păcate, cu atât sufletul tău este mai întunecat şi lumina dragostei lui Dumnezeu nu-ţi poate pătrunde în inimă. Sufletul omului este bucăţica de cer pe care fiecare o poartă în el. Pe acest cer trebuie să strălucească Soarele iubirii - Dumnezeu. Fiul meu, să te fereşti de păcate, căci acestea se adună şi îţi întunecă viaţa, te fac rău şi egoist. Cel ce-şi păstrează, însă, sufletul curat, se bucură mereu de dragostea Domnului, de linişte şi fericire.

“Nimic nu este atât de firesc pentru noi ca a fi în comuniune cu alţii, a avea nevoie unii de alţii şi a ne iubi unii pe alţii”.


luni, 12 noiembrie 2012

UN BUN MOMENT PENTRU A MULTUMI CELOR CARE ITI SUNT APROAPE!!!

 

Un soricel privi din crapatura sa din perete si ii vazu pe taran si pe nevasta acestuia deschizand un pachet.
 
-
         Ce mancare sa fi adus oare? se intreba soricelul... Cu groaza isi dadu repede seama ca era o capcana. 
Soricelul se strecura cu mare grija in curtea animalelor si dadu alarma: 


-
         E o capcana in casa, e o capcana in casa! 
Gaina cotcodaci si se infoie, ridica apoi capul si ii spuse:
 
-
        
Domnule Soarece, vad bine ca acest lucru te afecteaza, dar pentru mine el nu are nici o relevanta. 
-
         Nu pot permite ca acest lucru sa ma afecteze. 
Soricelul se intoarse atunci inspre porc si ii spuse:
 
-
         E o capcana in casa, e o capcana in casa! 
Porcului ii fu mila de el, dar raspunse:
 
-
         Imi pare foarte, foarte rau, Domnule Soarece, dar tot ce pot sa fac este sa ma rog. Te asigur ca te vei gasi in rugaciunile mele. 

Soricelul merse atunci la vaca si ii spuse:
 
-
         E o capcana in casa, e o capcana in casa! 
Vaca ii spuse:
 
-
         Vai! Domnule Soarece, imi pare foarte rau pentru tine, dar chiar nu este o urgenta pentru mine. 
Si asa se intoarse soricelul in casa, cu capul plecat si cat se poate de amarat, pentru a infrunta de unul singur capcana pusa de taran.
In chiar noaptea aceea in casa se auzi un zgomot... Cum ar fi zgomotul produs de o capcana in care s-a prins un soricel.
Nevasta taranului se repezi sa vada ce s-a prins. Pe intuneric, ea nu isi dadu seama ca in capcana isi prinsese coada un sarpe veninos.
Sarpele o musca pe nevasta taranului. Taranul o duse cat putu de repede la spital,
 
si cand o aduse acasa, ea mai avea inca febra.
Oricine stie ca cel mai bun tratament impotriva febrei este supa proaspata de pui, asa ca taranul lua un cutit si se duse in curtea pasarilor, ca sa faca rost de principalul ingredient pentru supa. 
Dar nevasta lui nu se insanatosi, asa ca prietenele si vecinele ei venira sa o ingrijeasca si stateau cu ea mai toata ziua.  Pentru a le da de mancare, taranul fu nevoit sa taie porcul. 

Nevasta taranului nu se mai insanatosi, si muri la scurt timp. 

La inmormantare veni multa lume, iar taranul trebui sa taie si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul se uita din crapatura lui din perete, cuprins de tristete.
Asa ca data viitoare cand auzi ca cineva se confrunta cu o problema si tu ai impresia ca acest lucru nu te priveste, adu-ti aminte: Cand unul dintre noi este amenintat, cu totii suntem expusi unui risc.
 
Suntem cu totii implicati in aceasta calatorie numita viata. Trebuie sa avem grija unii de altii si sa facem un efort in plus pentru a ne incuraja unii pe altii.
 

TRIMITE ACEST MESAJ TUTROR CELOR CARE TE-AU AJUTAT VREODATA CAND AI AVUT NEVOIE SI SPUNE-LE CAT DE MULT CONTEAZA EI PENTRU TINE.
 
ADU-TI AMINTE...
FIECARE DINTRE NOI ESTE UN FIR VITAL IN TAPITERIA ALTEI PERSOANE;
VIETILE NOASTRE SE INTRETAIE ...., SI ACEST LUCRU NU ESTE INTAMPLATOR....

Unul dintre cele mai bune lucruri din lumea asta de care te poti tine strans este un prieten.
 
 

          Eugenia Enescu 
    Presedinte fondator
____________________________
Fundatia "Sfantul Ierarh Calinic"
Cont:
RO61 RZBR 0000 0600 0638 3641 (euro)
RO46 RZBR 0000 0600 0638 3620 (ron)
Raiffeisen Bank - Ag.Apusului,
Bucuresti, Romania
Codul swift al bancii: RZBRROBU

Telefon: 0760/ 994.327
Mobil:   0733/ 075.015

miercuri, 18 iulie 2012

Povestea celor trei porti



Un rege avea un fiu deştept şi curajos. Ca să-l pregătească pentru a înfrunta viaţa, îl trimise la un bătrân înţelept.

- Luminează-mă: ce trebuie să ştiu în viaţă?
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele paşilor tăi pe nisip, dar o să-ţi dau totuşi câteva sfaturi. În drumul tău prin viaţă, vei întâlni trei porţi. Citeşte ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinţă mai puternică decât tine te va împinge să le urmezi. Nu încerca să te întorci, căci vei fi condamnat să retrăieşti din nou şi din nou, ceea ce încerci să eviţi. Nu pot să-ţi spun mai mult. Tu singur trebuie să treci prin asta, cu inima şi cu trupul. Acum du-te! Urmează drumul acesta drept, din faţa ta.

Bătrânul înţelept dispăru şi tânărul porni pe drumul vieţii. Nu după mult timp, se găsi în faţa unei porţi mari, pe care se putea citi:

SCHIMBĂ LUMEA.

Asta era şi intenţia mea, gândi prinţul, căci chiar dacă sunt lucruri care îmi plac in această lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci începu prima sa luptă. Idealul său, abilitatea şi vigoarea sa îl împinseră să se confrunte cu lumea, să întreprindă, să cucerească, să modeleze realitatea, după dorinţa sa. El găsi plăcerea şi beţia cuceritorului – dar nu şi alinarea inimii. Reuşi să schimbe câteva lucruri, dar multe altele îi rezistară.

Anii au trecut. Într-o zi, îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
- Ce-ai învăţat tu pe acest drum?
- Am învăţat să deosebesc ceea ce e în puterea mea, de ceea ce îmi scapă; ceea ce depinde de mine, de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise bătrânul. Foloseşte-ţi forţele pentru ceea ce stă în puterea ta şi uită ceea ce-ţi scapă printre degete.

Şi dispăru.

Puţin după această întâlnire, prinţul se găsi în faţa celei de-a doua porţi, pe care stătea scris:

SCHIMBĂ-I PE CEILALŢI.

Asta era şi intenţia mea, gândi el. Ceilalţi sunt sursa de plăcere, bucurii şi satisfacţii – dar şi de durere, necazuri şi frustrări.
Prin urmare. se ridică contra a tot ce-l deranja sau nu-i plăcea la cei din jurul sau. Încerca să le pătrundă în caracter şi să le extirpeze defectele. Aceasta a fost a doua luptă a sa.

Într-o zi, pe când medita asupra utilităţii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalţi, îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
- Ce ai învăţat tu, pe acest drum?
- Am învăţat că nu ceilalţi sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfacţiilor sau înfrângerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumină. În mine prind rădăcină toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse bătrânul. Prin ceea ce ceilalţi trezesc în tine, ei te descoperă pe tine însuţi, în faţa ta. Fii recunoscător celor care fac să vibreze în tine bucuria şi plăcerea, dar şi celor care fac să se nasca în tine suferinţa sau frustrarea, căci prin ei viaţa îţi arată ce mai ai încă de învăţat şi calea pe care trebuie s-o urmezi.

Nu după multă vreme, prinţul ajunse în faţa unei porţi pe care scria:

SCHIMBĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI.

Dacă eu sunt cauza problemelor mele, atunci înseamnă că asta îmi rămâne de făcut, îşi zise el şi începu lupta cu el însuşi.
Caută să pătrundă în interiorul său, să-şi repare imperfecţiunile şi defectele, să schimbe tot ce nu-i plăcea în el, tot ce nu corespundea idealului său.
După câţiva ani de luptă cu el însuşi, după ce cunoscu câteva succese, dar şi eşecuri şi rezistenţă, prinţul îl întâlni iarăşi pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
- Ce ai învăţat tu, pe acest drum?
- Am învăţat că există în noi lucruri pe care le putem ameliora, dar şi altele care ne rezistă şi pe care nu le putem învinge.
- Aşa este, spuse bătrânul.
- Da, dar m-am săturat să lupt împotriva a tot, a toţi şi chiar împotiva mea! Oare nu se termină niciodată? Îmi vine să renunţ, să mă dau bătut şi să mă resemnez.
- Asta va fi ultima ta lecţie, dar înainte de a merge mai departe, întoarce-te şi contemplă drumul parcurs, răspunse bătrânul şi apoi dispăru.

Privind înapoi, prinţul văzu în departare spatele celei de-a treia porţi pe care stătea scris:

ACCEPTĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI.

Prinţul se mira că n-a vazut aceste cuvinte, atunci când a pătruns prima dată prin acea poarta, dar în celălalt sens.
În luptă devenim orbi, îşi spuse el. Şi mai văzu zăcând pe jos, peste tot în jurul lui, tot ce a respins şi a învins în luptă cu el însuşi: defectele, umbrele, frica, limitările.
Le recunoscu pe toate şi învăţă să le accepte şi să le iubească. Învăţă să se iubească pe el însuşi, fără să se mai compare, să se judece, să se învinovăţească.

Îl intalni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
- Ce-ai învăţat în plus, pe acest drum?
- Am învăţat că a urî sau a detesta o parte din mine, înseamnă să mă condamn să nu fiu niciodată de acord cu mine însumi. Am învăţat să mă accept în totalitate, necondiţionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie să-l uiţi în viaţă, acum poţi merge mai departe.

Prinţul zări în departare, cea de-a doua poartă, pe spatele căreia scria:

ACCEPTĂ-I PE CEILALŢI.

Şi în jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a întâlnit în viaţa sa – pe cei pe care i-a iubit şi pe cei pe care i-a urât, pe cei pe care i-a ajutat şi pe cei pe care i-a înfruntat. Dar, spre surpriza sa, acum era incapabil să le vadă imperfecţiunile, defectele, lucrurile care altădata îl deranjau enorm şi impotriva cărora luptase.

Bătrânul înţelept apăru din nou şi-l întrebă:
- Ce-ai învăţat mai mult decât prima dată, pe acest drum?
- Am învăţat că, fiind în acord şi armonie cu mine însumi, nu mai am nimic de reproşat celorlaţi şi nici nu mă mai tem de ei. Am învăţat să-i accept şi să-i iubesc aşa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie să-l ţii minte.

Continuând drumul, Prinţul zări prima poartă, prin care trecuse cu mult timp în urmă şi văzu ceea ce era scris pe spatele ei:

ACCEPTĂ LUMEA.

Privi în jurul său şi recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucerească, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina şi frumuseţea tuturor lucrurilor, de perfecţiunea lor.
Şi totuşi, era aceeaşi lume de altă dată. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi bătrânul, care-l întrebă:
- Ce-ai învăţat pe drumul acesta?
- Acum am învăţat că lumea este oglinda sufletului meu. Că eu nu văd lumea, ci mă văd în ea. Când sunt fericit, lumea mi se pare minunată; când sunt necăjit, lumea îmi pare tristă. Ea nu este nici veselă, nici tristă. Ea există, atât. Nu lumea mă necăjea, ci starea mea de spirit şi grijile pe care mi le făceam. Am învăţat să o accept fără să o judec, fara nici o condiţie.
- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie să-l uiţi. Acum eşti împăcat cu tine, cu ceilalţi şi cu lumea!
Eşti pregătit să porneşti spre ultima încercare: trecerea de la liniştea împlinirii, la împlinirea liniştii, spuse el şi dispăru pentru totdeauna.
“Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine.
Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!”

miercuri, 15 februarie 2012

Povestea broscutei. Povestea cu talc a crizei economic



Intr-un satuc de campie, a venit un investitor strain, insotit de asistentul lui. A batut la prima usa intalnita si i-a spus proprietarului:
- Uite, eu sunt colectionar de broscute. Daca imi aduci o broscuta, am sa iti dau pe ea 10 euro.
Taranul a fugit repede in padurea din spatele casei si a luat o broscuta. I-a dat-o investitorului, si-a luat cei 10 euro si le-a spus vecinilor despre ce afacere a facut. A doua zi, fiecare taran s-a dus la investitor cu cate o broscuta, pe care a vandut-o cu 10 euro.

Dupa cateva zile, investitorul le-a spus satenilor:
- Vad ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuta am sa va platesc cate 20 de euro.
Taranii au dat fuga in padure, au cules broscute si le-au predat pentru 20 de euro/bucata, investitorului.

Dupa alte cateva zile, acesta s-a intors in tara sa, presat de afaceri, lasandu-l pe asistent cu broscutele, urmand ca el sa se intoarca dupa cel mult o saptamana.
Inainte de a pleca, le-a spus:
- Dragii mei, sunt nevoit sa ma intorc urgent in tara. Va promit insa ca la intoarcere am sa cumpar de la voi broscutele cu 60 de euro bucata.
Si a plecat, in uralele satenilor fericiti de pleasca ce a dat peste ei.

A doua zi, asistentul investitorului a adunat satenii si le-a spus:
- Fratilor, m-am gandit la o afacere pentru voi. Seful meu se va intoarce peste doua saptamani si va va plati cate 60 de euro/broscuta. Daca vreti, vi le vand eu inapoi pentru 35 de euro bucata, iar voi le veti vinde cu 60. Profitul vostru va fi frumusel. Ce spuneti?
Satenii, s-au adunat la sfat si au decis ca o asa afacere nu mai prind ei degraba. Au pus mana de la mana, s-au imprumutat pe la cunoscuti, pe la banci, care pe unde a putut, si au cumparat broscutele inapoi cu 35 de euro bucata. Asistentul investitorului a luat banii, a plecat dupa seful sau, iar pe sateni nu i-a mai cautat nimeni, niciodata.

Au ramas cu banii dati, cu imprumuturi scumpe la banci si fara sa detina niciun activ in plus fata de ceea ce aveau inaintea afacerii.
Aceasta este povestea crizei, pe intelesul celor care nu au deprins cotloanele businessului bancar.



joi, 2 februarie 2012

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog