TRIST E DUMNEZEU ÎN CERURI

     

Ce trist e Dumnezeu în ceruri
Când vede atâta fărădelege
Când omul uită să roage
Și calea răului alege .

Nu mai vede bunătate
În inimile de creștini
Căci iubirea le lipsește
Și unii cu alții sunt haini.

Tinerii nu mai ascultă
Nici de tată, nici de mamă
Apucă drumul spre iad
Fără nici un pic de teamă.

Vede mame ucigând
Pruncii lor cei zămisliți
Pe săraci plângând de foame
Ca niște nefericiți.

Mult mai rău ca în Sodoma
Păcatele s-au înmulțit
A desfrânării duhoare
Până la ceruri s-a suit.

Unele femei își arată 

Trupul gol fără rușine
Iar sminteala lor aruncă
În iad bărbați o mulțime.

Credința de năruiește
Cu fiecare zi ce trece
Cum să ne mai rabde Domnul
Simțirea inimii cea rece?

 
Rar vezi oameni să trăiască
Smeriți și în curăție
Mulți apucă calea largă
Care duce spre urgie.

Când Bisericile-s goale
Oftează Domnul Hristos
Cât ar vrea să vină ziua
Să judece pe păcătos.

De multe ori cu mânie
De pe tron S-a ridicat
Însă Sfinții și Măicuța
Cu lacrimi L-au implorat:

,,--Mai rabdă-i Doamne o vreme
Dă-le timp de pocăință
Că mai sunt mame ce roagă
Care plâng și au credință!

Mai sunt pustnici ce-ți slujesc
Prin peșteri și prin pustie
Și preoți ce ajută săracii
Așa cum Îți place Ție!

Amintește-Ți că pe Cruce
Pentru ei Te-ai răstignit
Mila Ta și îndurarea
Sunt Fiule fără sfârșit...."

A închis Domnul cartea vieții
Până când numai El știe...
Și întreg raiul L-a slăvit
În ode de bucurie.

AUTOR: DANIELA IBRIȘIN

DOAMNE-AJUTĂ TUTUROR! AMIN!

 
BUNUL DUMNEZEU SĂ VĂ DĂRUIASCĂ PACE ȘI LUMINĂ ÎN SUFLETE ȘI O ZI BINECUVÂNTATĂ!