
Nu va fi recoltă. Va fi o căldură teribilă. Sau o răceală groaznică. Vor începe inundațiile, alunecările de teren, prăbușirile. Undeva pământul se va prăbuși.
Oamenii vor suferi. Vor suferi pentru păcatele lor. Nimeni nu se pocăiește. Nu plânge. Nu suferă. Toată lumea trăiește și se bucură și se distrează: rafturile magazinelor sunt pline de mărfuri. Stațiunile acceptă turiști. Oamenii se relaxează și se distrează.
Ce pocăință? Ce trezire? Numai să nu auzi conștiința, fie doar să o îneci complet. Care conștiință? Care pocăință? Toate acestea ne încurcă să ne trăim viața. Vă împiedică să vă satisfaceți nevoile.
Totul se duce în prăpastie. Doar câțiva de pe pământ se pocăiesc sincer și se roagă. Ei plâng. Ei suferă. Rugăciunile lor sunt plăcute Domnului. Și El Însuși are grijă de copiii Săi. Deasupra lor este acoperirea atotputernică a Maicii Domnului.
Maica Domnului plânge zi și noapte, văzând ce se întâmplă astăzi pe pământ. Plânge, strigă, îi cere Fiului Său să întârzie marea catastrofă. Dar totul este în zadar. Lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi oprită. Pentru mântuirea credincioșilor, timpul s-a grăbit. De dragul lor, sfârșitul tuturor se apropie cu repeziciune.
Ultimul popor al lui Dumnezeu este destinat unor necazuri mari, grozave. Creștinii nu au cunoscut astfel de oameni de-a lungul istoriei omenirii. Au o singură mângâiere: să fie cu Domnul în fiecare oră, în fiecare minut, în fiecare secundă.
Acum este vremea marii singurătăți pe pământ. Nu există unitate. Credincioșii sunt mântuiți unul câte unul. Nimic nu poate fi oprit sau schimbat. Așteaptă-te la o catastrofă. Așteptați-vă la mari dezastre.
Aprovizionați-vă cu alimente cât mai puteți. Cât mai există încă o astfel de oportunitate. În curând nu va mai fi nimic – fără săpun, fără chibrituri, fără sare. Totul va fi ascuns. Ascunse de tine.
Va fi foamete. Va fi frig puternic și căldură puternică. Apa va dispărea. Toate vor dispărea, desigur, nu imediat, nu într-o clipă. Dar treptat dezastrele vor începe să se accelereze și să se agraveze.
Acum este timpul pentru rugăciune. Iar voi pierdeți timpul cu cele lumești. Pentru mântuirea sufletului – nimic. Pierdeți timpul în zădar. Trebuie să plângi pentru păcate, să mergi mai des la biserică, să te împărtășești. Cere mântuire sufletului tău și al rudelor tale.
Iar tu încă dormi. Asculți știrile. Privești la televizor ca și cum îți va salva sufletul. Cu ce mergi spre veșnicie? Ce diferență are ce rochie sau eșarfă porți? Ce diferență are ceea ce mănânci sau ce bei? Unde sunt posturile? Unde este pocăința? Unde este strigătul pentru păcate?
Ai de toate – chiar prea mult din toate: mâncare, haine și alte lucruri… Lasă-le în pace, nu te gândi la lucruri zadarnice! Toate acestea vor fi supuse uitării veșnice, ca praful și cenușa. Și sufletul va merge în veșnicie. Va merge pentru totdeauna. Unde se va afla? Unde își va găsi pacea? Şi o va găsi?
Înțelegeți ce este Veșnicia, aceasta este pentru totdeauna. Cine se va ruga pentru tine? Vor exista astfel de oameni pe pământ după moartea ta? La ce speri? Împachetați-vă bagajele cerești astăzi pentru veșnicie. Curățește-ți sufletul. Curățește-ți sufletul cu pocăință. Amin!
Schiegumenul Alexei din Penza (1930-2005) 
Sursa (limba rusă): https://m.vk.com/@gold_rasa-otkrovenie-ot-shiigumena...

Sursa (limba rusă): https://m.vk.com/@gold_rasa-otkrovenie-ot-shiigumena...