http://ro.netlog.com/go/explore/videos/videoid=ro-3143852&source=widget
Încă de când suntem mici copii, sufletul nostru, la fel ca şi trupul, începe să se acopere de răni mai mici sau mai mari produse de interacţiunea cu cei din jur. Unele din aceste răni se videcă odată cu trecerea timpului, altele însă rămân infectate şi ne dor ori de câte ori sunt atinse.
Dacă avem o rană pe corpul fizic mergem la doctor şi acesta le redeschide cu bisturiul, le va curăţa, le va trata cu un remediu şi, păstrându-le curate, în cele din urmă aceste răni se vor vindeca. Probabil că redeschiderea acestor răni o să ne doară, dar important este că în final ne vom elibera de boală. Pentru rănile sufletului bisturiul se numeşte adevăr. Rănile sufletului sunt acoperite de negare, de minciuni pe care le-am inventat pentru a ne proteja aceste răni. Dacă vom privi însă aceste răni prin ochii adevărului aceste răni se vor vindeca.
Putem începe prin a practica adevărul cu noi înşine. Atunci când eşti sincer cu tine însuţi, începi să vezi lucrurile aşa cum sunt, nu aşa cum ai vrea să fie.
După ce am deschis rana, acum trebuie să o curăţim, dar cum? Foarte simplu, folosind iertarea. Iertarea este panaceul pentru toate rănile sufletului nostru. Este necesar să-l iertăm pe cel care ne-a rănit oricât de gravă ni s-ar părea greşeala pe care acesta a făcut-o. Trebuie să-l iertăm chiar dacă nu merită, nu de dragul lui ci de dragul nostru pentru că nu merită să suferim ori de câte ori ne amintim de ce ne-a făcut. Iertarea este un act de iubire de sine. Eliberarea tensiunilor prin violenţă, mânie nu este decit o soluţie temporară, aşa că alegeţi iertarea. Nu se poate vorbi despre iertare decât atunci când întâlnindu-te cu cel care te-a rănit sau auzindu-i numele nu simţi nimic faţă de el, nu ai nici o reacţie emoţională.Evident o cicatrice tot va mai rămâne, sub forma amintirii a tot ceea ce s-a întâmplat, dar după ce rana s-a vindecat, durerea provocată de ea dispare. Marea problemă în calea iertării este orgoliul. Noi învăţăm de fapt să suferim doar pentru a-i pedepsi pe cei care au abuzat de noi. Ne comportăm ca nişte copii mici plini de toane care solicită atenţia celor din jur. Începeţi practica iertării. Chiar dacă la început va fi greu, mai târziu va deveni o obişnuinţă. Trebuie să ne iertăm şi pe noi înşine pentru tot ceea ce am făcut de-a lungul vieţii.
Rănile odată vindecate, trebuie să folosim acum un remediu pentru a accelera vindecarea. Acest remediu este iubirea. Singurul remediu este iubirea neconditionaţă: trebuie să ne iubim pe noi, prietenii, duşmanii. Procesul începe cu iubirea de sine. Singurul fel prin care putem fi cu adevărat fericiţi este iubirea pe care o emanăm. Să începem să ne acceptăm şi să ne iubim aşa cum suntem. În acest fel îi vom putea accepta mai usor şi pe cei din jurul nostru.
Această metodă pentru vindecarea sufletului ne-a fost dată de Iisus, de Budha, de Krishna… Toţi marii maeştri au ajuns la aceleaşi concluzii şi ne-au dat aceleaşi lecţii. Dacă am devenit conştienţi că sufletul nostru este bolnav, atunci procesul de vindecare deja a început.
Încă de când suntem mici copii, sufletul nostru, la fel ca şi trupul, începe să se acopere de răni mai mici sau mai mari produse de interacţiunea cu cei din jur. Unele din aceste răni se videcă odată cu trecerea timpului, altele însă rămân infectate şi ne dor ori de câte ori sunt atinse.
Dacă avem o rană pe corpul fizic mergem la doctor şi acesta le redeschide cu bisturiul, le va curăţa, le va trata cu un remediu şi, păstrându-le curate, în cele din urmă aceste răni se vor vindeca. Probabil că redeschiderea acestor răni o să ne doară, dar important este că în final ne vom elibera de boală. Pentru rănile sufletului bisturiul se numeşte adevăr. Rănile sufletului sunt acoperite de negare, de minciuni pe care le-am inventat pentru a ne proteja aceste răni. Dacă vom privi însă aceste răni prin ochii adevărului aceste răni se vor vindeca.
Putem începe prin a practica adevărul cu noi înşine. Atunci când eşti sincer cu tine însuţi, începi să vezi lucrurile aşa cum sunt, nu aşa cum ai vrea să fie.
După ce am deschis rana, acum trebuie să o curăţim, dar cum? Foarte simplu, folosind iertarea. Iertarea este panaceul pentru toate rănile sufletului nostru. Este necesar să-l iertăm pe cel care ne-a rănit oricât de gravă ni s-ar părea greşeala pe care acesta a făcut-o. Trebuie să-l iertăm chiar dacă nu merită, nu de dragul lui ci de dragul nostru pentru că nu merită să suferim ori de câte ori ne amintim de ce ne-a făcut. Iertarea este un act de iubire de sine. Eliberarea tensiunilor prin violenţă, mânie nu este decit o soluţie temporară, aşa că alegeţi iertarea. Nu se poate vorbi despre iertare decât atunci când întâlnindu-te cu cel care te-a rănit sau auzindu-i numele nu simţi nimic faţă de el, nu ai nici o reacţie emoţională.Evident o cicatrice tot va mai rămâne, sub forma amintirii a tot ceea ce s-a întâmplat, dar după ce rana s-a vindecat, durerea provocată de ea dispare. Marea problemă în calea iertării este orgoliul. Noi învăţăm de fapt să suferim doar pentru a-i pedepsi pe cei care au abuzat de noi. Ne comportăm ca nişte copii mici plini de toane care solicită atenţia celor din jur. Începeţi practica iertării. Chiar dacă la început va fi greu, mai târziu va deveni o obişnuinţă. Trebuie să ne iertăm şi pe noi înşine pentru tot ceea ce am făcut de-a lungul vieţii.
Rănile odată vindecate, trebuie să folosim acum un remediu pentru a accelera vindecarea. Acest remediu este iubirea. Singurul remediu este iubirea neconditionaţă: trebuie să ne iubim pe noi, prietenii, duşmanii. Procesul începe cu iubirea de sine. Singurul fel prin care putem fi cu adevărat fericiţi este iubirea pe care o emanăm. Să începem să ne acceptăm şi să ne iubim aşa cum suntem. În acest fel îi vom putea accepta mai usor şi pe cei din jurul nostru.
Această metodă pentru vindecarea sufletului ne-a fost dată de Iisus, de Budha, de Krishna… Toţi marii maeştri au ajuns la aceleaşi concluzii şi ne-au dat aceleaşi lecţii. Dacă am devenit conştienţi că sufletul nostru este bolnav, atunci procesul de vindecare deja a început.
