DACĂ...

Dacă sădeşti necinste, vei culege suspiciune.
Dacă însămânţezi egoism, vei culege sărăcie.
Dacă sădeşti vrajbă, vei culege război.
Dacă plantezi aroganţă, vei culege distrugere.
Dacă sădeşti invidie, vei culege necazuri.
Dacă însămânţezi dispreţ, vei culege singurătate.
Dacă plantezi lene, vei culege sărăcie.
Dacă sădeşti lăcomie, vei culege pagube.
Dacă însămânţezi bârfă, vei culege duşmani.
Dacă sădeşti necredinţă, vei culege întunecare.
Dacă sădeşti deznădejde, vei culege ştreang.
DACĂ SĂDEŞTI URĂ, VEI CULEGE FIORII IADULUI.

DAR...

Dacă sădeşti bunătate, vei culege prietenie.
Dacă sădeşti cinste, vei culege încredere.
Dacă plantezi modestie, vei culege slavă.
Dacă sădeşti perseverenţă, vei culege progres.
Dacă însămânţezi muncă, vei culege belşug.
Dacă plantezi iertare, vei culege împăcare.
Dacă sădeşti sinceritate, vei culege afecţiune.
Dacă sădeşti pace, vei culege armonie.
Dacă însămânţezi răbdare, vei culege cunună.
Dacă plantezi credinţă, vei culege minuni.
Dacă sădeşti nădejde, vei culege biruinţă.
DACĂ SĂDEŞTI DRAGOSTE, VEI CULEGE FLORILE RAIULUI.

... IDOLULUI MEU...!

Astăzi vin spre dumneavoastră
Cu-a mea odă-n închinare
Geniului ce ţara noastră
Prin el loc de cinste-şi are

Eminescu mă îndeamnă
Cum prin gându-mi mereu mi-este
Să vă spun ceea ce-nseamnă
Ziua cea care soseşte

Spre aducere aminte
Să vă spun din suflet scoase
Versuri pline de fierbinte
Ce le poate mintea-mi coase

Spre-a lui veşnică iubire
Ce-o simţesc de multe ori
Cântându-i de Pomenire
Spre etern punându-i flori

Azi de-a lui aniversare
Gându-mi umblă spre cinstire
Ce-o aducem celui care
O întreagă omenire

Ca ,, Luceafăr'' poeziei
Îl cunoaşte pe-al său nume
Prin el rodul bucuriei
Culegându-l de prin lume

Stând pe cerul nemuririi
Prin imensa -i strălucire
A dat glasul împlinirii.
Răspândind prin omenire

În duioasa -i poezie
Punând sufletul să -i şadă
Şi pe-a noastră Românie
Strălucirea-i ca să cadă

Mulţi mai mici într-a lui vreme
L-au blamat ca să-l umbrească
Începând toţi a se teme
Vrând elanu-i să-l oprească

Făcând tot ce sta-n putinţă
Spre a-l pierde dus în ceaţă
Uneltind cu iscusinţă
Neputând a-i spune -n faţă

Aşa cum în astă lume
Dacă cineva apare
Decât mulţi altfel spre-a spune
E supus la condamnare

Rivali , plini de răutate
Împinşi de venin şi ură
Crezând a le şti pe toate.
Căte-n lume-şi au măsură

Neputând să steie -n umbră
Dar crezându-se că-s sori
Nu voiau în mintea sumbră
A-i fi doar lăudători

Celui care peste lume..
Revărsând a lui lumină
Ducea al iubirii nume
Până-n gloria Divină

Nu mă miră că urgia
Ce-a urmat să se pornească
Să-i blameze poezia
Scrisă -n limba îngerească

Neputând să recunoască
Că erau născuţi învinşi
Şi-n mândria omenească
De săgeţi de foc atinşi

Acei vânzători de ţară
Au găsit atunci momentul
Prin porunci date de-afară
Să-şi arate sentimentul

Din invidie şi ciudă
Să-l arunce -n veşnicii
Urmând glasu-i să-l audă
Lumea toată-n poezii...

Azi , i-aduc mare cinstire
Cum se cade ca să-i fie
Numele-i fiind iubire
Fiu de-al Mamei Românie

Spre aducere aminte
Iubitori de neam şi Ţară
Să-l aducem toţi în minte
Ce-am avut, să vină iară

Din eternu-i să ne deie
Gândul lui în strălucire
Şi în suflet să ne steie
Ce-a lăsat spre nemurire..!

Gând pios de pomenire ţie Luceafăr al poeziei.Romanesti.. EMINESCU!...

ANDREI BOTOSANU...
Bucureşti 15.01,2013