PRIER

Astăzi e mai cald afară
Şi-i real nu-i păcăleală
Mult dorita primăvară
Reapare cu sfială

Iarna care-a fost mai lungă
I-a furat tot mărţişorul
Şi-acum soarele -o alungă
Încălzind din plin decorul

Prier vine cu puterea
Tronu-i verde să-l păzească
Prin natură învierea
Rostul vieţii să-şi pornească

Aliindu-se cu vântul
Care suflă clada-i boare
Spre zăpada ce pământul
Subţiată o mai are

Ceas de ceas tot mai puţină
A rămas ca o nălucă
Ce încearcă să se ţină
Prinsă-n iarna ce-i pe ducă

Neputând să mai rămână
Se topeşte resemnată
Prin apa ce-n sol şi -o mâna
Făcând iarna terminată

Bolta cerului senină
Lasă razele de soare
Prin căldură şi lumină
Mângâierea să-şi coboare

Peste pomi ce-n aşteptare
Muguri şi-au deschis uşiţe
Să iasă boboci de floare
Printre crengi şi frunzuliţe

Pe pământul ce-n zbicire
Iarba creşte în tot locul
Plante state -n adormire
Îşi deschid timid bobocul

Brebenei şi viorele
Împânzind din plin câmpia
Când duci ochii către ele
Să-ţi trezească bucuria

Toate trec prin blândul verde
Ce privirea-l suprapune
Gând nostalgic ce se pierde
Noi speranţe-n loc a-ţi pune.

Sunt dorinţele avute
Ce din suflet liberate
Ies decorul să-l sărute
De prin inimi uşurate

Eu cuprins de-a mea visare
Las privirea să-mi cuprindă
Simţind zâna cum răsare
Dintr-a apelor oglindă

Plete -i cad, pana pe umeri
Crengi din salcii împletite
Anii neputând să-i numeri
Că n-ai vârste potrivite

Cea mai tânăra fecioară
Mereu dulce şi frumoasă
Ce natura şi-o coboară
Ca pe-o fată arătoasă

Mi-o întâmpin cu dorinţa
Şi-o alint cu pana-n mâna
Ca să-mi intre în fiinţă
Cât o vrea ca să rămână

Spre a-i dărui tandreţe
Cât i-e rostul ca să steie
Că- mi este etern febleţe
Ca şi-o magică femeie

Tuturor să vă intre în suflet..!
Ca o zână dulce a iubirii..

ANDREI BOTOŞANU
Buc. 01. Apr.2013

CAFEA DE DUMINICĂ..

Azi când e zi deosebită..
În strai curat de sărbătoare
Din suflet dragostea ivită..
Se lafaie-n senin şi soare 

În dimineaţa luminată..
Vibrarea -n suflet să-şi audă

Un cânt de slavă, se ridică..
Uitând de totul ce-a fost greu
Pe sufletul setos ne pică
Nădejdea pusă-n Dumnezeu...

Dintr'u simţirea dimineţii
Prin gândul meu vă dăruiesc
Speranţe-n împlinirea vieţii..
Ce le-am adus.. Să le-'mpărţesc

Cafeaua dulce aromată..
S-o bem în zi de sărbătoare
Simţind magia-i parfumată
Prin gând pornit în căutare

Spre alte clipe ce-or să vină..
Cum ni le-am pus într-o dorinţă
În straie albe de Lumină
Să ni se-'mbrace iar fiinţă...

Să ni se-adune energia
În sufletul ce ni-i senin
Şi, Trinitas " cu Liturghia
Lin să ne poarte spre Divin

Cu Dumnezeu, să bem cafeaua
În gânduri să ne limpezim
Curaţi în suflete ca neaua
Spre drumul vieţii să pornim...

ANDREI BOTOSANU
Bucureşti 07 oct.2012

MUZICA ŞI POEZIA

Să-ţi scriu din mers un vers pripit
Deşi mă tem că n-o să-ţi placă...
Ce-ţi spune-un bard ce-i pripăşit
Prin gura ce nu vrea să-i tacă

Dar mai ales că sunt vrăjit
De trupul tău de căprioară
Ce-n rozul voal ţi-e învelit
Simţind fiori cum se coboară

Încerc să-ţi cânt într-al meu fel
Din inima ce mi-i dorită
Şi-n ochi ca visul uşurel
Îmi stai precum o Afrodită

Spre tine gândul ce mi-l pun
Aş vrea să-l strig într-o pornire
Dar toate vorbele ce spun
Se gatuiesc în poticnire

Emoţii multe ce s-au strâns
Mă ţin în cleşte şi m-apasă
Nici lacrimi dac-ar fi de plâns
Să se strecoare nu mă lasă

Dar tu eşti prima ce simţeşti
Că focul arde lângă tine
Şi ştii prin ochi ce mă priveşti
Emoţia care mă ţine..

Aştept timid dar îţi şoptesc
Prin vorbele-mi de alintare
Să ştii, să simţi ca te-ndragesc
Cum amândoi simţim se pare..

Oricând ceva de împărţit
Găsesc că inima-mi adună
Şi când e timpul împlinit
Le las pe suflet să se pună

Cu el străbat prin imersii
Unde doar gândul poate-ajunge
Ca să împart din bucurii
Ori din balsam ce inimi unge

Că multe sunt cele ce plâng
Fără să aibă nici o vină
Dar şi prea multe -n ele strâng
Dureri în loc să-şi ia lumină

Eu vin cu versu-mi fermecat
Ce însoţeşte melodia
Şi mă apuc de descărcat
Emoţii şi melancolia

Pătrund în toate prin cuvânt
Ce-l dirijez prin taină sfântă
Să se înşire ca şi - un cânt
Ce-n miez de inimi se implantă

Scoţând rebelele dureri
De unde sunt înţepenite
Luând dorinţele de ieri
Azi spre-a le face împlinite..

ANDREI BOTOSANU ..

MULŢI ANI COPIILOR

 In filmulet  sant nepoteii mei...si imi este adresat..

E ziua lor e sărbătoare..
Hai să-i cinstim.. cum se cuvine
Boboci ce se deschid la floare
Spre viaţa -n suflet ce le vine..

Sunt puii noştrii ce aşteaptă
Să-i ocrotim punând iubire
În judecată ce li-i dreaptă..
Unde nu-i loc de amăgire..

Floarea iubirii a-nflorit
În inocenţă lor ce-i pură
Cu sufleţelul fericit..
Iubesc orice lipsiţi de ură

Crezând că tot ce vor se poate
Numai părinţii lor să vreie
Şi plâng cerându-le pe toate
Când le doresc, doar să le ieie

Nu ştiu ce-i gândul mincinos
Nici falsitatea nu-i a lor,
Iubesc ce-i dulce şi frumos
Şi ce-i curat e-n gândul lor

Putem şi noi.. să învăţăm
De la cei mici cum să iubim
Falsul din noi dacă-l lăsam..,
Cât ei de fericiţi să fim

De le-am promis ceva vreodată
Acum să ţinem promisiunea
În conştiinţa lor curata..
Să nu lăsăm amărăciunea

Ca ei vor fi acei ce-n vreme
Vor fi aşa cum i-am crescut
Când batraneţe-o să ne cheme
Spre vremile care-au trecut

Hai să le dăm acum iubirea
Să aibă zâmbet fericit
Să nu ne doară amintirea
Că n - am făcut ce-a trebuit

Din sufletu-mi deschis, azi vouă
Trimit un gând ce-i de urare
Să construiţi voi lumea nouă
Mai bună şi mai iertătoare.....!!!

Voi flori ce-aţi răsărit sub soare
Când lumea trece prin durere
Cu firea voastră iubitoare
Să fiţi cum inima v-o cere

Mulţi ani vă spun de ziua voastră
Voi ce ne sunteţi rod iubirii
Să înfloriţi ca flori în glastră
Frumoşi şi dragi.. ca trandafirii

Cu iubire către voi! Copii..

ANDREI BOTOSANU
01. Iun.2012

COPILĂRIE GÂND FRUMOS

Uneori te simt aproape
Şi-aş vrea iarăşi să te prind
Când, moş ene" peste pleoape
Toarnă somnu-i cald şi blând

Tu-mi apari copilărie
Ca în vise -mi să te-ascunzi
Şi-ntr-a nopţii feerie
Vii ca hoaţă să-mi pătrunzi

În străfundul minţii unde
Te-am păstrat spre veşnicie
Şi-am voit a te ascunde
Să-ţi iau numai bucurie

Să te las să-mi iei fiinţă
Să mi-o porţi în lin cu tine
Spre-acea clipă de Credinţă
Ce s-a dus, şi nu mai vine....

Când spre mine aplecată
Mamă-n cânt de liniştire
Tremurând simţirea-i toată
Sprea-mi da blânda adormire

Ca apoi în dimineaţă
Printr-al ei ceresc sărut
Să-mi dea dragostea de viaţă
Într-al zilei început

Şi-alte clipe minunate
Ce-s prea multe să le-nşir
Le-am luat cu mine toate
Ca să-mi fie suvenir

Azi găsind că e momentul
Dragi copii din lumea largă
Îmi dezlănţui sentimentul
Către suflet să vă meargă

Şi-l rostesc cu toată forţa
Din iubirea -mi către voi
Spre-a aprinde-n inimi torţa
Trebuindă , la vremi noi

Astăzi voi copii din lume
Primiţi flori şi o urare
Purtând toţi acelaşi nume
Într-a voastră sărbătoare

Neavând deosebire
Cine sunteţi şi-n ce loc
Vă aduc în dar iubire
Şi-'nspre viaţă , mult noroc..!

Şi-n spre voi îndrept chemare
Ai lumii conducători
Ce domniţi peste popoare
Şi-i sunteţi răspunzători

Să vă implicaţi cu grabă
Către vorba ce-o scriu eu
Spre-a ne apuca de treabă
Cu frică de DUMNEZEU

Spre copii ce-n lipsuri multe
Rabda foame, rabdă frig
Nefiind cin'să-i asculte
Glasul meu spre voi mi-l strig

Să curmaţi războaie duse
Multe fără nici un rost
Pentru glorii ce apuse
Chiar din început au fost

Să lăsaţi comori deşarte
Ce nu-s bune la nimic
La copii spre-a le împarte
Din întreg măcar un pic

Către ei ce-s bogăţia
Să aducem gând şi flori
Să culegem bucuria
Dintr-ai vieţii tainici zori

Cu iubire de copii! Către voi...

ANDREI BOTOSANU
01. Iun.2012

CE FRUMOASĂ E IUBIREA

Ce frumoasă e iubirea
Când de inima-i cântata
Când îţi tremură simţirea
Prin dorinţa aşteptată.

Zboară sufletul în noapte
Păşind visul căutării
Ca din miile de şoapte
Să-şi ia leacul tulburării

Dar e greu să şi-l găsească
Când dorinţă e plecată
Spre ce-ar fi să se-mplinească
Tremurând fiinţa toată

Neştiind unde să meargă
Lăsând calea aşteptării
Greul of ca să şi-l şteargă
Peste caldu-'imbratisarii

Mare mi-e acum mirarea
Necrezând atâta vreme
Ca şi-n tine tulburarea
Ca şi-n mine plansu-şi geme

Acum ştiu că doar din teamă
Sufletul mi-am pedepsit
Când simt glasu-ţi ce mă cheamă
Cu dorinţa de-mplinit

Visul meu ce-a vrut să prindă
O dorinţă nesperată
Se întoarce din oglindă
Prin iubirea-ţi reflectată

Şi fierbintele-l urneşte
Parc-ar fi o nebunie
Când spre tine se porneşte
Să-şi adape bucurie

Braţu-mi gata să te prindă
E aproape în venire
Peste noi ca să se-ntindă
O poveste de iubire

Ce-i ştim numai începutul
Clocotind peste dorinţă
Fac-apoi ce-o vrea sărutul
Care-i prima trebuinţă...

Ce frumoasa e iubirea..........

ANDREI BOTOSANU

PRIMĂVARA, ÎN BUCOVINA

Blânde razele de soare
Peste pomi şi-aduc sclipirea
Parca-n magică ninsoare
Să le scalde strălucirea

Pe crenguţe, albă floarea
Şi-a deschis tandre petale
Şi-n nuanţe vii culoarea
Se aşterne peste vale

Se ridica nori de ceaţă
Spre senin că azi nu plouă
Peste toate-n dimineaţă
Picurând lacrimi de rouă

Atârnând picuri de apă
Peste ramuri, peste flori
Feeria s-o încapă
Încă dintr-ai zilei zori

Păsări cantă dintre ramuri
Veselindu-se şi ele
În periplul lor de tonuri
Mult iubite păsărele

Prin grădini iarba-i crescută
Abundând prin floricele
Ce privirea ţi-o sărută
Când laşi ochii către ele

La ogor ieşiţi plugarii
Pe costişe locu-şi ară
Mănând caii, gospodarii
Spre lucrări de primăvară

În loc drept zoresc tractoare
La arat sau discuire
Forfotindu-le motoare
Când trag greu în poticnire

Lume multă -i azi pe-afară
Ori lucrând, ori stând degeaba
Bucuroşi de primăvară
Spre-aşi începe iarăşi treaba

Fac doar planul ca să ştie
Socotind ce trebuieşte
Mâine iar de-o fi să vie
Să-şi ia tot ce le lipseşte

Aer cald, plăcut te prinde
Să-l respiri cu uşurare
Privind totul cât se-ntinde
Până hăt în depărtare

Sus pe coaste până-n dealuri
Pomii toţi sunt daţi în floare
Până sus către coclauri
Peste-a verdelui culoare

Merii, perii.. precum prunii
Şi-alte specii roditoare
Printre ei doar câte unii
Prind acum boboci de floare

Un ansamblu al gândirii
Dănd prilej de cugetare
Văzând semnele rodirii
Spre recolta viitoare

Mai departe ţi se-arată
Desluşiţi din nimb albastru
Semeţi munţi., ce-ţi stau de-a roată
Bucovină, plai maiastru

Haina nouă, bine-ţi şade
Cum ţi-e pusă înc-o dată
Ce pe umeri blând îţi cade
Bucovină minunată..!

Cu drag către meleagurile natale şi
Ale copilăriei mele la venirea primaverii
Cu drag vouă!
Din suflet..;

ANDREI BOTOŞANU-!
24. Apr. 2013

ONOR..,.. POEZIEI...!

Prin cuvantu-mi ce clădeşte
Templu -n inimi din iubire
Azi, simţirea-mi dăruieşte
Un nou gând spre dăruire

Scrisă-i noaptea cu pasiune
Ce se-adapă din senin
Ca şi-o tainică misiune
Din etern izvor Divin

Nopţi când lumea e-n dormire
Le parcurg urmând chemarea
Făcând voii împlinire
Spre-ami aduce-n suflet floarea

Din cuvinte -i dau să beie
Spre-a-şi mai potoli din sete
Poeziei ce-n idee
Însăşi intră pe-ndelete

Rând cu rând sădindu-i rime
Ca să-şi curgă conţinutul
Ce-am dorit ca să exprime
Plănuindu-i începutul..

Când încet, încet se-nsiră
Eu doar pregătesc cărarea
Auzind căntul de liră
Ce-mi deschide ascultarea

Printre legi ce guvernează
Sensul vietii-n univers l
Mintea-mi umblă şi-şi aşează
Ce-a simţit spre-a spune -n vers

Armonia ce-i motorul
Din iubirea-I necuprinsă
Ce prin Taina-I Creatorul,
A făcut-o neînvinsă

O strecor spre-a fi vibrare
Cum în inimă simţesc
Spre hrănirea celor care
Bucuria -mi impărţesc

Cu podoabe nesfârşite
Ce-s alese pe moment
Î-i fac voile-mplinite
Prin curatu-mi sentiment

Nu-ţi pătez forma simţită
Cum eşti tu sau vrei să fii
Doară vorba-mi cea vrăjită
Te alintă ,cum doar ştii

Nu-ţi aduc haine alese
Care-ţi sunt magii străine
Numa -n vorbe înţelese
Te îmbrac să-ţi şadă bine..

Te-am chemat de-aniversare
Să-ţi dau straiele de gală
Să te duc spre arătare
În ţinuta cea regală

Azi de ziua ce destinul
Hotărându-ţi sărbătoarea
Să-ţi gustăm în tot, festinul
Cititori şi cititoare...!

În suflet cu primăvară
Şi cu tine ce-mi eşti dragă
Să ieşim prin lume-afară
Cine-o vrea să ne-'nţeleagă

În alături să ne fie
Lângă multele-ţi surate
Să întindem sindrofie
La mulţi ani!.. cu sănătate..

Oda scrisă poeziei
Este-un gând cu vii fiori
Din bagajul fanteziei
Adresat spre cititori..

Cu drag, respect şi preţuire; Vouă!!!

ANDREI BOTOŞANU
Buc. 21.03.2013

http://ro.netlog.com/ANDEI_BOTOSANU/blog/blogid=1571183#blog

SĂ NE IUBIM DE DRAGOBETE...!

De Valentin , am învăţat
Cum se iubeşte -n occident
Şi fetele le-am răsfăţat
Prin gândul pur şi inocent

Dar spre-a simţi în gândul lor
Iubirea noastră milenară
Cuvintele-mi , încet strecor
Spre obicei de-aici din ţară

În care să aduc slăvirii
Tradiţii ce la noi se poartă
Spunând în numele iubirii
Şi aşteptării de la soartă

Ce din străbuni avem lăsare
Prin povestiri ori vorbe spuse
Despre această sărbătoare
Cătând şi-n căile ascunse

Când aşteptata primăvară
Numai în suflete -i venită
Prin totul ce ne înconjoară
Visăm simţirea primenită

Dar e şi ziua minunată
Din ,Daci avându-şi pomenire
Când peţitorul se arată
Să-şi spună veşnica iubire

Şi păsările -n logodire
Ştiind ce bine-i în pereche
Îşi rostuiesc a lor iubire
Cum spune datina cea veche

Şi-al nostru Crai pierdut în vreme
Prin cronici vechi rătăcitor
Tot Dragobete -a fost să-l cheme
Pe-al babei Dochiei fecior

Şi multe vorbe înţelepte
Ce-s izvorâte din popor
Ne suie pe-a iubirii trepte
Spre susul ei înălţător

Azi vin să-mi rostuiesc cuvântul
Care-l îndrept spre voi să vie
În suflete să puie cântul
Iubirii leacul ca să-i fie..

La ceas dorit de primăvară
Iubirea -n suflet să vă vină
Ca nostalgiile să piară
Prin raza dulce de lumină

Şi-n visul nopţii pe-‘ndelete
Când şi dorinţele ne cresc
Să ne iubim de Dragobete
În stilul neaoş Românesc

Iubirea noastră Româneasca
Este iubire simţitoare
În inima de-o pui să crească
Va înflori precum o floare

O floare-n dar de Dragobete
Trimit spre voi întru’ simţire
Parfumul ei să vă îmbete
Precum şi pofta de iubire...
Iubind Romăneste , cu drag catre voi ..;

ANDREI BOTOŞANU

http://ro.netlog.com/ANDEI_BOTOSANU/blog

MUZICA ŞI POEZIA

sâmbătă, 12 ianuarie 2013 la 19:15

Să-ţi scriu din mers un vers pripit
Deşi mă tem că n-o să-ţi placă...
Ce-ţi spune-un bard ce-i pripăşit
Prin gura ce nu vrea să-i tacă

Dar mai ales că sunt vrăjit
De trupul tău de căprioară
Ce-n rozul voal ţi-e învelit
Simţind fiori cum se coboară

Încerc să-ţi cânt într-al meu fel
Din inima ce mi-i dorită
Şi-n ochi ca visul uşurel
Îmi stai precum o Afrodită

Spre tine gândul ce mi-l pun
Aş vrea să-l strig într-o pornire
Dar toate vorbele ce spun
Se gatuiesc în poticnire

Emoţii multe ce s-au strâns
Mă ţin în cleşte şi m-apasă
Nici lacrimi dac-ar fi de plâns
Să se strecoare nu mă lasă

Dar tu eşti prima ce simţeşti
Că focul arde lângă tine
Şi ştii prin ochi ce mă priveşti
Emoţia care mă ţine..

Aştept timid dar îţi şoptesc
Prin vorbele-mi de alintare
Să ştii, să simţi ca te-ndragesc
Cum amândoi simţim se pare..

Oricând ceva de împărţit
Găsesc că inima-mi adună
Şi când e timpul împlinit
Le las pe suflet să se pună

Cu el străbat prin imersii
Unde doar gândul poate-ajunge
Ca să împart din bucurii
Ori din balsam ce inimi unge

Că multe sunt cele ce plâng
Fără să aibă nici o vină
Dar şi prea multe -n ele strâng
Dureri în loc să-şi ia lumină

Eu vin cu versu-mi fermecat
Ce însoţeşte melodia
Şi mă apuc de descărcat
Emoţii şi melancolia

Pătrund în toate prin cuvânt
Ce-l dirijez prin taină sfânta
Să se înşire ca şi - un cânt
Ce-n miez de inimi se implantă

Scoţând rebelele dureri
De unde sunt înţepenite
Luând dorinţele de ieri
Azi spre-a le face împlinite..

ANDREI BOTOSANU ..

ÎNDRĂGIND ETERUL

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

...
ÎNDRĂGIND ETERUL

Vin atras de melodie
Ce-n ureche -mi da chemarea
Gând trimis în depărtarea
Clipei ce-i târzie

Dar degeaba -i frământarea
Că eşti umbră proiectată
Prin imagine purtată
Tu, făptură minunată..
Printre flori plutind eterul
Ca să întăreşti misterul
Însoţind cântarea

Te perinzi multifiinţă
Doar prin poze-'nchipuită
Ce-mi apari ca o ispită
Spre dorinţa infinită
Tu mă porţi urmându-ţi mersul
Unde-i tainic universul
Şi-i calea oprită

Îmi fac planuri socotite
Cum să pot veni la tine
Voind calea ,a ţi-o ţine...
Dar ideile-s puţine
Că nu pot patrunde-n locul
Unde-ţi joci, în poze jocul
Din lumi infinite..

Cibernete căi ascunse
Le pătrund prin biata -mi minte
Prin şuvoaie de cuvinte
Peste gândul cel fierbinte
Netezindu-le cu pana
Să-mi răsară iar morgana
Stându-mi dinainte...

Lunecând uşor în vise
Unde totu-i ce se poate
A le împlini pe toate
Năzuinţa cum socoate
Să te-aştept la întâlnire
Stând pe gându-mi de iubire
Să te aştept... că... poaateee!!!.. ... ....

ANDREI BOTOSANU

SURSA

http://ro.netlog.com/andreybotosanul/blog/blogid=1551017

CAFEA DE DUMINICĂ..!

Azi când e zi deosebită..
În strai curat de sărbătoare
Din suflet dragostea ivită..
Se lafaie-n senin şi soare

Odihna bine-meritată
Şi-a pus, pecetea peste trudă
În dimineaţa luminată..
Vibrarea -n suflet să-şi audă

Un cânt de slavă, se ridică..
Uitând de totul ce-a fost greu
Pe sufletul setos ne pică
Nădejdea pusă-n Dumnezeu...

Dintr'u simţirea dimineţii
Prin gândul meu vă dăruiesc
Speranţe-n împlinirea vieţii..
Ce le-am adus.. Să le-'mpărţesc

Cafeaua dulce aromată..
S-o bem în zi de sărbătoare
Simţind magia-i parfumată
Prin gând pornit în căutare

Spre alte clipe ce-or să vină..
Cum ni le-am pus într-o dorinţă
În straie albe de Lumină
Să ni se-'mbrace iar fiinţă...

Să ni se-adune energia
În sufletul ce ni-i senin
Şi, Trinitas " cu Liturghia
Lin să ne poarte spre Divin

Cu Dumnezeu, să bem cafeaua
În gânduri să ne limpezim
Curaţi în suflete ca neaua
Spre drumul vieţii să pornim...

ANDREI BOTOSANU
Bucureşti 07 oct.2012

DE ZIUA UNIRII

Mulţi gândesc despre unire
Că-i doar simplu strai de gală
Să şi-l poarte prin simţire
inspre glorie şi fală

Glorie de afirmare
Nu spre-a fi patriotism
Ci o falsă afişare
Dintr-un propriu egoism

Vorbe seci fără de faptă
Etalează prin discursuri
Când acţiunea î-i aşteaptă
Spre a-i da gândirii cursuri

Mulţi şi astăzi sunt aceia
Ce-şi vor iarăşi întregirea
Dar regretu-i că ideea
N-o susţine ,,stăpânirea "

De ce oare nu ne pasă?
Când simţim că vrea să vină
Basarabia frumoasă
Ca şi dulcea Bucovină

Doar ne sunt surori de sânge
Ce-a udat adesea glia
Auzind suspin ce-l plânge
Sfânta Mamă România

Ne-a unit Mihai şi Cuza
Să fim una tot poporul
Şi de-am vrea , n-am găsi scuza
Către Intregiuitorul...

Hai Romăne-n Cernăuţi
Unde-ţi sunt fraţi şi surori
Pământ drag să ţi-l săruţi
Sădind dragoste şi flori

La Soroca şi-n Hotin
Poţi să vii ca şi acasă
Cu bucate şi cu vin
Te aşteapt-ai tăi la masă

Mai ales la Chişinău
Unde fraţi Basarabeni
Sunt cu toţii neamul tău
De-ai lui Ştefan moldoveni

Să întindem noua horă
Împlinind iarăşi puterea
Într-un gând frate cu sora
Să ne izbăvim durerea

În credinţa şi-n iubire
Să ne fie de-acum forţa
România prin Unire
Să-şi aprinda-n lume torţa

Gând de pace şi iubire,
ce vă cheamă la Unire..!
ANDREI BOTOŞANU...
24.01.2013

http://ro.netlog.com/andreybotosanul/blog/blogid=1554680

... IDOLULUI MEU...!

Astăzi vin spre dumneavoastră
Cu-a mea odă-n închinare
Geniului ce ţara noastră
Prin el loc de cinste-şi are

Eminescu mă îndeamnă
Cum prin gându-mi mereu mi-este
Să vă spun ceea ce-nseamnă
Ziua cea care soseşte

Spre aducere aminte
Să vă spun din suflet scoase
Versuri pline de fierbinte
Ce le poate mintea-mi coase

Spre-a lui veşnică iubire
Ce-o simţesc de multe ori
Cântându-i de Pomenire
Spre etern punându-i flori

Azi de-a lui aniversare
Gându-mi umblă spre cinstire
Ce-o aducem celui care
O întreagă omenire

Ca ,, Luceafăr'' poeziei
Îl cunoaşte pe-al său nume
Prin el rodul bucuriei
Culegându-l de prin lume

Stând pe cerul nemuririi
Prin imensa -i strălucire
A dat glasul împlinirii.
Răspândind prin omenire

În duioasa -i poezie
Punând sufletul să -i şadă
Şi pe-a noastră Românie
Strălucirea-i ca să cadă

Mulţi mai mici într-a lui vreme
L-au blamat ca să-l umbrească
Începând toţi a se teme
Vrând elanu-i să-l oprească

Făcând tot ce sta-n putinţă
Spre a-l pierde dus în ceaţă
Uneltind cu iscusinţă
Neputând a-i spune -n faţă

Aşa cum în astă lume
Dacă cineva apare
Decât mulţi altfel spre-a spune
E supus la condamnare

Rivali , plini de răutate
Împinşi de venin şi ură
Crezând a le şti pe toate.
Căte-n lume-şi au măsură

Neputând să steie -n umbră
Dar crezându-se că-s sori
Nu voiau în mintea sumbră
A-i fi doar lăudători

Celui care peste lume..
Revărsând a lui lumină
Ducea al iubirii nume
Până-n gloria Divină

Nu mă miră că urgia
Ce-a urmat să se pornească
Să-i blameze poezia
Scrisă -n limba îngerească

Neputând să recunoască
Că erau născuţi învinşi
Şi-n mândria omenească
De săgeţi de foc atinşi

Acei vânzători de ţară
Au găsit atunci momentul
Prin porunci date de-afară
Să-şi arate sentimentul

Din invidie şi ciudă
Să-l arunce -n veşnicii
Urmând glasu-i să-l audă
Lumea toată-n poezii...

Azi , i-aduc mare cinstire
Cum se cade ca să-i fie
Numele-i fiind iubire
Fiu de-al Mamei Românie

Spre aducere aminte
Iubitori de neam şi Ţară
Să-l aducem toţi în minte
Ce-am avut, să vină iară

Din eternu-i să ne deie
Gândul lui în strălucire
Şi în suflet să ne steie
Ce-a lăsat spre nemurire..!

Gând pios de pomenire ţie Luceafăr al poeziei.Romanesti.. EMINESCU!...

ANDREI BOTOSANU...
Bucureşti 15.01,2013

ZI DE IARNĂ ,..la oraş.

E geroasă dimineaţa
Dar prin aerul curat
Numai bun de respirat
Simţi cu bucurie viaţa

Începutul de ghenar
E venit şi se aşează
Peste ger de Bobotează
Prins de iarnă-n calendar

Prin zăpada aşternută
Pe alei pe trotuar
Şi pe unde n-ai habar
Că mai poate fi cernută

Vezi un alb de curăţire
Ce-n fiinţă se pătrunde
Gând nostalgic ,de se-ascunde
Să-şi afle sfârşire

Uitând toate dintr-o dată
Trăind parcă-n altă lume
O idilă fără nume
Dintr-un vis luată

Doar când paşi în ea se-afundă
Scârţâie chiar de-i pufoasă
Neaua ce de sus abundă
Prin fulgi jucăuşi ce-şi lasă

Ieşind către strada mare
Ici şi colo o maşină
Se urneşte cu sforţare
Drumul drept să-şi ţină

Parc-ai zice că înoată
Plutind marea de zăpadă
Opintind cu forţa-i toată
Către funduri să nu-i cadă

Dar spre parc e hărmălaie
Sunt copii..!.. e gălăgie
Purtând straie peste straie
Trăind clipe de magie

Cei mai mici prinşi de mirare
Dau îndemn din săniuţe
Chicotind în gura mare
Gângurit spre bunicuţe...

Nici cei mari nu stau degeaba
Bulgări începând s-adune
Fericiţi făcându-şi treaba
Şi-n grămezi prinzând a-i pune

Să clădească monumentul
De departe să se vadă
Că azi a sosit momentul
Pentru omul de zăpadă

Alţii puşi intens pe joacă
Se trântesc în neaua ninsă
Înveliţi în promoroacă
De obraz cu floarea prinsă

Roşii precum este focul
Stau bujorii prinşi de faţă
Nevoind să-şi rupă jocul
Chiar de nasul le îngheaţă

Chicotind cu voie bună
Între ei se bat râzând
Simţind clipa împreună
Pusă-n inimă şi-n gând

Mângâierea-i să se-aştearnă
Înspre vis şi-n amintire
Ca frumoasa zi de iarnă
Cu-al ei strop de fericire..!

Cu gând bun către voi copii,
Şi către toţi acei care iubiţi magia iernii

ANDREI BOTOSANU
Bucureşti 12.01.2013

http://ro.netlog.com/andreybotosanul



in poze sant nepoteii mei...

IARNĂ GREA..!

După multa-i aşteptare
Crezând toţi că nu mai vine
Cu nămeţi în fala-i mare
În puterile-i depline

Şi-a pus alba-i stăpânire
Peste tot venind s-aştearnă
Cu eterna -i fulguire
Avuţia să şi-o cearnă

În elan fără oprire
Şi-a turnat multa-i zăpadă
Sub a ei acoperire
Vrând nimic să nu se vadă

Parcă dintr-o răzbunare
A trimis apoi şi vântul
Viscolul prin spulberare,
Să acopere pământul

Poate spre a-i şti de frică
Şi-a dezlănţuit stihia
Voind noua să ne zică
Să-i slăvim împărăţia

Timpul ei şi-a ei putere
Să se facă înţelese
Tainuitele-i mistere
Numai ea ştiind a-şi ţese

Năpustindu-se-n câmpie
Peste drumuri, peste sate
Şi-a pus apriga-i urgie
Troienindu-le pe toate

Măturând ce-a prins în cale
Cu zăpadă spulberată
Deal făcând unde e vale
Sub troiene îngropată..

Până-n streaşină la casă
Şi-a depus alba-i mantie
Celui ce-ar voi să iasă
Zăvorându-i colivie...

Doar tunelul e scăparea
Sau prin pod înspre afară
Până a-şi găsi cărarea
Către viaţă, să nu moară...

Însă iernii nici că-i pasă
Că aşa-i e dat să fie
Cât i-e vremea de crăiasă
Într-a ei împărăţie

Geru-i este mângâierea
Ce simţirea i-o răsfaţă
Precum viscolul plăcerea
Când pe toate le îngheaţă

Florile ce-i sunt iubirea
Pe ferestre le pictează
Şi le suflă vieţuirea
Prin îngheţu-i când oftează

Şi de streşine agaţă
Apa care se prelinge
Într-un sloi prelung de gheaţă
Ce căldura i-o învinge...

Dar e pură, fără vină
În mantaua-i sclipitoare
Şi de bucurie -i plină
Spre fiinţa simţitoare

Este iarna mult dorită
Cu zăpada-i minunată
Şi misiunea împlinită
Ce-i din Ceruri strecurată..!

ANDREI BOTOSANU
22.02.2012

http://ro.netlog.com/andreybotosanul

SCRISOARE IUBITEI DIN ETER...

SCRISOARE IUBITEI DIN ETER..

Am venit că dor m-aduce
Şi mereu te-am aşteptat
Necrezând că m-ai uitat
De speranţe îmbătat
Doar cu gandu-n tresărire
Când îmi ieşi ca năzărire
Visul să te-apuce

Vorba-mi este mângâierea
Cum mereu a fost să fie
Între noi prietenie
Învelind în poezie
Nostalgii din nopţi trecute
Bucurii neîncepute
Dulci precum e mierea

Tu, ce-mi eşti acum iubită,
Printr-a nopţilor visare
În aproape depărtare
Ne-am făcut sfidând hotare
Printre gânduri necăjite
Punând clipe fericite
Fără obligare...

Doar simţirea visătoare
Uneori ne -a pus aripe
Doru-n suflet să ne ţipe
Vrând a fericirii clipe
Şi-am trezit în noi putere
Să ştim altele a cere
Clipe 'nălţătoare

Mi-ai lipsit, poate-ţi dai seama
Tu la fel simţind că mine
Parc' -aud cum vorba-ţi vine
Cu a mea să se închine
La acelaşi cer cu stele
Când şi luna-i printre ele
Clipei care vine..

Clipei ce mult aşteptată
Iar şi-o curge bucuria
Între noi prietenia
Respectul şi omenia
Să ne suie-'ncet în fire
Răscolindu-ne iubire
Cum ne-o vrea simţirea

Sufletul în luminare
Să plutească -n căi sperate
Doar simţirii să-i arate
Ce-ar voi şi nu se poate
Ceea ce nu ştim adică
Când dorinţa ne ridică
Intru' slava-i mare...

Prezenţa-i doar bucuria
Ce se zbate -n frământare
Peste inima ce-i mare
S-o aline dac-o doare
Cu un gând măcar,... ce-ajunge
Ca balsamul care unge..
Firea visătoare...!

ANDREI BOTOŞANU

17 noe.2011
Bucureşti

http://ro.netlog.com/andreybotosanul

MIEZ DE NOAPTE

Toate -n somn spre liniştire
Îşi parcurg blânda chemare
Numai eu plin de iubire
Mă aşez în aşteptare

Poate vii ca într-o doară
Bănuind a mea chemare
Miezul nopţii când coboară
Altă zi să o măsoare

Nimeni taina sa n-o ştie
Vestea neputând s-o spună
Martori păsări să ne fie
Şi din cer, măiastra luna

Aşa Eminescu spuse
Mai demult de zâna lui
Peste vremile apuse
Încerc eu dacă el nu-i..

Să-mi dezlantuiesc vorbirea
Scriind rime către voi
Aducând iarăşi iubirea
Din surghiunu-i înapoi

Versul alb nu poate spune
Tot ce firi -i trebuieşte
Necăjindu-se a pune
Ce prin vorbe doar simţeşte

Eu torn inimii balsamul
Ce-l aşteaptă chinuită
Cum pădurea-şi creşte ramul
Spre-a fi iarăşi înverzită

A mea zâna-i actuală
Şi-o simţesc cum vine-n noapte
Când din somnu-mi lin mă scoală
Sprea-i schimba dorinţă-n fapte

O simţesc ca pe-o plutire
Dănţuind peste natură
Cu dovada-i de iubire
Care inima îmi fură.

Este dulcea primăvară
Ce pe toate le învie
Şi prin inimi foc şi pară
Pune iarăşi să ne fie...!

Noaptea-i timpul ce visarea
Umbla dusă-n voia ei
Purtând pacea şi tihnirea
Daca-n minte-ţi pui şi i-o vrei

Dar şi visul catre-o noapte
Ce-o doreşti a fi visare
Cu iubirea cursă-n şoapte
E dorita împăcare...

Dacă-i martoră şi luna
Este tot ce-ai vrea să fie
Valuri dulci stârnind furtuna
Şi alin ce-astepti să-ţi vie
.
ANDREI BOTOŞANU

SURSA

http://ro.netlog.com/andreybotosanul/blog/blogid=1548455

DE ADIO !..LUI SERGIU NICOLAESCU

O stea lucind azi a apus
Plecând spre Cer din scena vieţii
Chemat de Dumnezeu s-a dus
Sunându-i ceasul dimineţii

Când timpu-n loc i s-a oprit
Deşi voind să mai rămână
Eternă floare -a înflorit
Ce peste viaţa e stăpână

E floarea unică ce vine
În ceasul morţii de la soartă
Când fibra vieţii se mai ţine
Firav peste fiinţă moartă

S-a dus lăsând tot ce-a avut
Să-şi doarm-a veacului odihnă
Nemaiputând tot ce-a mai vrut
Să lase pentru noi spre tihnă

Actor a fost desăvârşit
Când rolul şi l-a regizat
Pelicula ce-a îndrăgit
Azi pentru el s-a terminat

Dar ne-a lăsat un lung metraj
De filme bune, îndrăgite
Şi vorbe ce prin mult curaj
Pe multe buze sunt rostite

Chiar de copii ce l-au iubit
Sunt spuse fraze -n dedicare
Nu am nimic, m-au ciuruit "
Ori, viaţă bună, comisare "!

Rămâi simbol să dăinuieşti
Un, ,,monstru sacru" împăcat
Naţiunii tale Româneşti
Şi lumii-ntregi prin ce-ai lăsat

Ce-aş mai putea a spune eu
Cuprins de aprigă tristeţe
Nu judec, că nu-s Dumnezeu
Şi nici a da, nu pot poveţe

Doar rugăciunea mi-o rostesc
Să-ţi dea la suflet liniştire
Către Stăpânul Cel Ceresc
Că-i obicei necrestinesc
Să-ţi ard'-a trupului murire

Din mila Lui să fii iertat
Că numai El poate că ştie
Ce-ai vrut într-adevăr să-ţi fie
Cu suflet împăcat

Din partea mea un ultim gând
Că te-am iubit prin ce-ai făcut
Iar despărţirea m-a durut
În sufletu-mi plângând

Şi toţi acei ce te-au iubit
Te-or ţine minte-n gândul lor
Precum pe-o stea ce-a strălucit
Pe cer nemuritor..

ADIO.. geniu al filmului Românesc
Care ai fost şi rămâi - SERGIU NICOLAESCU -

Cu gând pios şi durere în suflet!
ANDREI BOTOŞANU

SURSA

http://ro.netlog.com/andreybotosanul/blog/blogid=1548455