Se afișează postările cu eticheta ZIUA COPILULUI. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ZIUA COPILULUI. Afișați toate postările

vineri, 1 iunie 2018

COPILUL



“Copilul rade: intelepciunea si iubirea mea e jocul!
Tanarul canta: jocul si intelepciunea mea e iubirea!
Batranul tace: iubirea si jocul meu e intelepciunea!”
Primul zambet al copilului si primele lacrimi in ochii mamei… Este multa bucurie,
dar si o tristete ancestrala, din vremuri stravechi.
Getii plangeau la nasterea unui copil, fiindca o fiinta umana avea sa infrunte
greutatile vietii si radeau la moarte, fiindca mergeau la zeul lor cel mare, la Zamolxis.
Undeva, in adancurile nebanuite ale sufletului nostru pastram, poate, tristetea
getilor, dar uitam de ea si pastram doar bucuria.
Venim pe lume purtand, fara sa stim, dupa noi toate sentimentele, visele,
sperantele, tristetile si bucuriile parintilor nostrii…Natura ne ajuta sa facem primul gest
de autoaparare; le ascunde undeva in adancul fiintei noastre si ne lasa sa descoperim
singuri daca am primit Cutia Pandorei sau Comoara lui Alladin.
Copilul isi recunoaste mama, ii simte bratele ocrotitoare, ii aude vocea calda si
face cunostinta cu dragostea…
Copilul isi priveste si isi misca manutele: este un mare progres in evolutia lui, dar
este si primul joc. Primul joc pe care il indrageste, primul joc prin care incepe sa castige
experienta, sa culeaga intelepciune. Afla ce lucruri noi si minunate i se pot intampla
doar daca intinde manutele…
Prima despartire de mama si copilul afla ce inseamna cuvantul dor…
Prima jucarie draga stricata si copilul face cunostinta cu tristetea…
Jucandu-se sufletul lui regaseste sentimente umane din mostenirea parintilor sai,
le imbogateste si le modeleaza. Pentru el viata este un jocul, iar jocul este viata lui.
Unde si cand se termina copilaria? Poate atunci cand facem pentru prima data
cunostinta cu dezamagirea? Poate atunci cand jucaria preferata este uitata intr-un colt
pentru ca privim castanii infloriti? Poate atunci cand nu auzim ce spune colegul sau
colega din fata noastra pentru ca nu vedem decat cel mai frumos zambet din lume?
Nimeni nu stie cu adevarat… Ne trezim intr-o dimineata si ne dam seama ca
lumea s-a schimbat, ca totul este altfel in jurul nostru, ca sunt o multume de lucruri si
oameni despre care, pana ieri, nici nu stiam ca exista. Credem ca putem realiza orice,
credem ca putem fi cei mai importanti oameni din lume, credem ca lumea se sfarseste
daca biletelul pe care l-am scris nu va avea raspunsul pe care il visam. Tot ce pana mai
ieri insemna viata noastra sunt doar niste copilarii pentru ca acum jocul care ne
fascineaza este mult mai serios si mai profund: prima iubire.
Facem totul pentru prima iubire: devenim strategi desavarsiti si concepem aproape
in fiecare zi alta strategie ca sa cucerim persoana iubita, dar vrem ca totul sa para un
joc, un simplu joc. Avem de undeva, din adancurile sufletului nostru, intelepciunea de a
construi cel mai frumos si irepetabil vis de iubire, dar si de a merge mai departe cand ne
trezim si ne trebuie armuri de otel ca sa nu fim zdrobiti.
O adiere de vant ne racoreste obrajii inlacrimati si totusi nici o frunza nu se misca,
totul este linistit in jur. Este doar mana unui parinte sau a unui bunic care ne sterge, in
tacere, lacrimile. Linistea ne invaluie si suntem fericiti ca am regasit umarul pe care ani
de zile am putut plange, bratele care ne-au ocrotit si unde ne-am simtit in sigurata.
Oare cand le-am privit ultima oara, cu adevarat, ochii plini de dragoste? Oare cand
i-am privit ultima oara altfel decat ca pe nistre batrani care nu inteleg nimic din
zbuciumul tineretii?
N-au uitat ca au fost tineri vor doar sa ne ocroteasca, au incredere in noi doar le
este teama ca ni s-ar putea intampla ceva rau, ne inteleg doar ar vrea sa nu repetam
greselile lor si sa avem o viata tesuta cu aur si argint.
In vremuri stravechi oamenii aduceau jerfe materiale la templele zeilor pentru a
afla ce le-au sortit zeii sau pentru a le cere iertare.
La templul vietii se jerfesc vise si sperante, insa niciodata oracolul nu ne spune ce
ne este sortit. Ne invata, in schimb, sa daruim celor din jur respect, bucurie, speranta
fara sa asteptam ceva in schimb.
Cand vei sti sa asculti tacerea templului vietii vei putea sa intelegi ca pentru copilul
care rade intelepciunea si iubirea este jocul, pentru tanarul care canta jocul si
intelepciunea este iubirea, iar pentru batranul care tace iubirea si jocul este
intelepciunea.



magazinultaudefrumusete.ro

joi, 9 iunie 2016

Copilărie, unde ești...



Copilărie, unde eşti?
Când îmi puneai sub cap poveşti
Aveam în pernă numai vise
Şi-un leagăn cu iubiri promise.
În ceată îngeri mă vegheau,
Cu nopţi de stele mă-nveleau.
Până şi gândul mi-au păzit,
Turnând în taină Mir sfinţit.
Şi înfăşată-n liliac,
Lăsat în ploi peste cerdac,
Cu greierii într-un alai,
Eram în Rai.
Precum un fluture-n grădină,
Scăldat în raze de lumină
Mă rătăceam prin flori cu rouă...
Strângeam cu braţele-amândouă
Petalele căzute-n zori
Din trandafiri agăţători
Şi mă-ntristam, credeam că plâng,
Că spinii... aripile frâng,
De nu i-ar fi avut, zburau
Şi ceru-n roşu îl pictau.
Mi-ar fi făcut şi-un curcubeu,
Să-l văd în el pe Dumnezeu.
Azi îmi lipseşti atât de mult,
De parcă sufletul e smuls
Şi aruncat în gropi comune,
Fără de viaţă şi de nume...
Şi veacuri mă despart de tine;
De ce-ai plecat de lângă mine?
Angelina Nădejde - versuri din volumul "Suflet la ofertă"

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Sufletul copilului : sincer şi curat....!


 ► „Unii oameni nu putrezesc după ce mor fără să fie îmbălsămaţi, pentru că trupurile lor au fost băgate în pământ cu cerul în ei“ - Sabina Dallu, 12 ani.
 ► „În religia noastră creştin ortodoxă, oamenii care au murit se îngroapă în pământ pentru că aşa este bine, să punem la loc ceva de unde l-am luat“. - Felix Roncea, 12 ani.
 ► „Picătura este bombată, mai ales lacrima şi sudoarea, pentru că ele sunt pline de sentimente“. - Ana Maria Pop, 14 ani. 
► „Inima bate, bate până se stinge, că inima e ca lumânarea şi dacă tu crezi în Dumnezeu, El ţi-o aprinde din nou în cer“. - Claudia Drăghia, 9 ani. 
► „Ca să ne iubim semenii trebuie să ne antrenăm la nevorbit vorbe urâte“. - Arcadie Martin, 8 ani.
 ► „La uşa inimii cuiva nu trebuie nici să ciocăneşti, nici să năvăleşti, nici să te rogi, ci trebuie doar să cânţi“. - Florentina Stoian, 11 ani. 
 ► „Când îl ai pe Dumnezeu în suflet, toţi oamenii din jurul nostru ne sunt rude“. - Cătălina Opaina, 14 ani.
 ► „Umorul este vitamina de luat la viaţă grea“. - Raluca Bărbulescu, 14 ani.
 ► „Se spune despre artişti că umblă cu capul în nori, că artistul vrea mereu să-l vadă pe Dumnezeu“. - Irina Moscu, 12 ani. 
► „Omul este o adevărată fabrică de dorinţe, pentru că se naşte cu dorinţa de viaţă şi moare cu dorinţa de a fi veşnic“. - Matei Filimon, 14 ani. 
► „În bisericile ortodoxe, sfinţii sunt slabi, alungiţi la faţă şi la corp, pentru că aşa arată cei care sunt buni la suflet, că lor le-a rămas în corp doar sufletul, au ajuns numai piele şi suflet“. - Tudor Matache, 12 ani.
 ► „E bine ca atunci când eşti elev să înveţi poezii, pentru că aşa cum depun oamenii bani în bancă, pentru mai târziu, trebuie să aduni poezii în şcoală, ca să ai poezie când te faci mare“. - Ana Matei, 12 ani.
 ► „Nu-şi trăiesc viaţa, spun unii despre călugări, deoarece li se pare greşit cum călugării prea şi-au lipit viaţa de suflet şi nu şi-au lipit-o de trup, cum fac alţi oameni“. - Paul Păun, 12 ani.
 ► „Numai cel ce aude cu sufletul, se poate încânta de concertul dat de greier şi de izvor“. - Nicoleta Ştefan, 14 ani. 
► „Muzica te curăţă de urât, dar numai dacă o foloseşti ca săpunul, adică toată viaţa, nu aşa, din când în când“. - Irina Răducanu. 
► „Diferenţa dintre mama, tata şi Dumnezeu e că mama şi tata pot crea oameni, dar nu plante şi animale şi e imposibil ca ei să facă o mare“. - Roxana Chis, 10 ani.
 ► „Sfinţii învaţă la o şcoală din cer, că ei locuiesc pe pământ, dar îngerii le aduc din cer lecţii în fiecare zi, să le facă acasă“. - Leon Alexandru Guţu, 8 ani.
 ► „Dumnezeu îi iubeşte pe cei necredincioşi, dar îi iubeşte cu suferinţă“. - Ion Martin, 10 ani.
 ► „Albinele de aia ne dau nouă toată ceara lor, că au văzut ce facem noi cu ea, că facem lumânări pentru Dumnezeu, şi atunci albinele nu o mai păstrează pentru ele“. - Pavel Martin, 8 ani. 
► „Dacă ar apărea aici, acum, Domnul nostru Iisus Hristos l-aş întreba dacă mă poate duce la Mama Lui, că eu vreau să o întreb pe Maica Domnului cum este să ai un copil-Dumnezeu“. - Alina Andreea Zane, 8 ani.
 ► „Icoanele sunt portretele de familie ale lui Dumnezeu“. - Ana Maria Badea, 12 ani.


sâmbătă, 1 iunie 2013

MULŢI ANI COPIILOR

 In filmulet  sant nepoteii mei...si imi este adresat..

E ziua lor e sărbătoare..
Hai să-i cinstim.. cum se cuvine
Boboci ce se deschid la floare
Spre viaţa -n suflet ce le vine..

Sunt puii noştrii ce aşteaptă
Să-i ocrotim punând iubire
În judecată ce li-i dreaptă..
Unde nu-i loc de amăgire..

Floarea iubirii a-nflorit
În inocenţă lor ce-i pură
Cu sufleţelul fericit..
Iubesc orice lipsiţi de ură

Crezând că tot ce vor se poate
Numai părinţii lor să vreie
Şi plâng cerându-le pe toate
Când le doresc, doar să le ieie

Nu ştiu ce-i gândul mincinos
Nici falsitatea nu-i a lor,
Iubesc ce-i dulce şi frumos
Şi ce-i curat e-n gândul lor

Putem şi noi.. să învăţăm
De la cei mici cum să iubim
Falsul din noi dacă-l lăsam..,
Cât ei de fericiţi să fim

De le-am promis ceva vreodată
Acum să ţinem promisiunea
În conştiinţa lor curata..
Să nu lăsăm amărăciunea

Ca ei vor fi acei ce-n vreme
Vor fi aşa cum i-am crescut
Când batraneţe-o să ne cheme
Spre vremile care-au trecut

Hai să le dăm acum iubirea
Să aibă zâmbet fericit
Să nu ne doară amintirea
Că n - am făcut ce-a trebuit

Din sufletu-mi deschis, azi vouă
Trimit un gând ce-i de urare
Să construiţi voi lumea nouă
Mai bună şi mai iertătoare.....!!!

Voi flori ce-aţi răsărit sub soare
Când lumea trece prin durere
Cu firea voastră iubitoare
Să fiţi cum inima v-o cere

Mulţi ani vă spun de ziua voastră
Voi ce ne sunteţi rod iubirii
Să înfloriţi ca flori în glastră
Frumoşi şi dragi.. ca trandafirii

Cu iubire către voi! Copii..

ANDREI BOTOSANU
01. Iun.2012

COPILĂRIE GÂND FRUMOS




Uneori te simt aproape
Şi-aş vrea iarăşi să te prind
Când, moş ene" peste pleoape
Toarnă somnu-i cald şi blând

Tu-mi apari copilărie
Ca în vise -mi să te-ascunzi
Şi-ntr-a nopţii feerie
Vii ca hoaţă să-mi pătrunzi

În străfundul minţii unde
Te-am păstrat spre veşnicie
Şi-am voit a te ascunde
Să-ţi iau numai bucurie

Să te las să-mi iei fiinţă
Să mi-o porţi în lin cu tine
Spre-acea clipă de Credinţă
Ce s-a dus, şi nu mai vine....

Când spre mine aplecată
Mamă-n cânt de liniştire
Tremurând simţirea-i toată
Sprea-mi da blânda adormire

Ca apoi în dimineaţă
Printr-al ei ceresc sărut
Să-mi dea dragostea de viaţă
Într-al zilei început

Şi-alte clipe minunate
Ce-s prea multe să le-nşir
Le-am luat cu mine toate
Ca să-mi fie suvenir

Azi găsind că e momentul
Dragi copii din lumea largă
Îmi dezlănţui sentimentul
Către suflet să vă meargă

Şi-l rostesc cu toată forţa
Din iubirea -mi către voi
Spre-a aprinde-n inimi torţa
Trebuindă , la vremi noi

Astăzi voi copii din lume
Primiţi flori şi o urare
Purtând toţi acelaşi nume
Într-a voastră sărbătoare

Neavând deosebire
Cine sunteţi şi-n ce loc
Vă aduc în dar iubire
Şi-'nspre viaţă , mult noroc..!

Şi-n spre voi îndrept chemare
Ai lumii conducători
Ce domniţi peste popoare
Şi-i sunteţi răspunzători

Să vă implicaţi cu grabă
Către vorba ce-o scriu eu
Spre-a ne apuca de treabă
Cu frică de DUMNEZEU

Spre copii ce-n lipsuri multe
Rabda foame, rabdă frig
Nefiind cin'să-i asculte
Glasul meu spre voi mi-l strig

Să curmaţi războaie duse
Multe fără nici un rost
Pentru glorii ce apuse
Chiar din început au fost

Să lăsaţi comori deşarte
Ce nu-s bune la nimic
La copii spre-a le împarte
Din întreg măcar un pic

Către ei ce-s bogăţia
Să aducem gând şi flori
Să culegem bucuria
Dintr-ai vieţii tainici zori

Cu iubire de copii! Către voi...

ANDREI BOTOSANU
01. Iun.2012

miercuri, 7 noiembrie 2012

Daca mi-as putea creste copiii din nou…


Exista o vorba din batrani… cu mintea omului de pe urma. Facem anumite lucruri, bune sau rele, si-apoi ne gandim cum ar fi fost daca am fi actionat in alt fel. Iar cand vorbim despre cresterea si educarea copiilor, cu siguranta au fost momente cand ne-am intrebat ce-ar fi fost daca am fi actionat altfel, daca am fi stiut atunci, ce stim acum. Iata un excelent eseu semnat de Diana Loomis, scriitoare, coach si speaker, care poate trezi in noi dorinta de a fi mai buni, mai intelegatori cu toti ceilalti, dar mai ales cu copiii nostri.

Daca mi-as putea creste copiii din nou…
As arata cu degetul mai putin si l-as folosi la pitura mai des.
I-as corecta mai putin si m-as conecta cu ei mai mult.
M-as uita mai putin la ceas si as privi la ei mai mult.
Mi-ar pasa mai putin sa stiu, si as vrea sa stiu mai mult sa-mi pese.
As face mai multe drumetii si as inalta mai multe zmee.
N-as mai face pe serioasa, ci m-as juca mai serios.

As alerga mai mult pe camp si as admira mai multe stele.
I-as imbratisa mai des si i-as impinge de la spate mai putin.
As fi mai putin ferma, dar i-as incuraja mai ferm.
Le-as construi intai respectul de sine si apoi o casa.
I-as invata mai putin dragostea pentru putere si le-as spune mai multe despre puterea dragostei.

Tu ce ai schimba la modul in care ai interactionat cu copilul tau?

http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/ins...


Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog